Femeia, eterna poveste...

Ordinea mea este: 2, 1, 5, 4, 6, 3.


Arta cere sacrificii…

Doamna ce-și arată nurii
(O creație-a naturii!),
Machiindu-se cu artă,
E deja… natură-moartă!
(Ion Diviza)

Galeria de tablouri

Era femeie-ntre femei
Și ce portrete-avea odată!
Dar azi, din galeria ei
Prefer un landscape, deci culcată.

Galeria de tablouri

Era femeie-ntre femei
Și ce portrete-avea odată!
Dar azi, din galeria ei
Prefer un landscape, deci culcată.
DN

Cândva vroiai s-o vezi picată
Și, iată, o dorești culcată;
Așa cum ești azi ofuscat,
Mă tem că dânsa te-a călcat...

Chiar așa, sunt misogine,
Una nu zice de bine! :)
(Mă refer, norma la dame...
Dar, mă rog, sunt epigrame.)

Chiar așa, sunt misogine,
Una nu zice de bine! :)
(Mă refer, norma la dame...
Dar, mă rog, sunt epigrame.)
GPI

Știu, Petrică, tare bine
Și, desigur, mult mi-i jale
Că la mine-s misogine,
Iar la tine-s madrigale.

Excelente jocurile de cuvinte de la primele două epigrame, deși, recunosc, maxima aceea cu „Ce vrea femeia, vrea și Dumnezeu” nu o știam (sau poate am întâlnit-o prin lecturile mele, dar n-am avut ”interesul” să o rețin, cum de altfel cred că nu au reținut-o nici alți bărbați).
Mi-a plăcut paradoxul din ”(L)abilitate”, mi-au plăcut și titlul și ”Cu istețime-ai candidă”. Este genul de constatare paradoxală pe care o facem toți, aproape zilnic, dar nu am fost în stare să o evidențiem până acum.
Încercarea de a ”învia” poanta cu ”natura moartă” mi se pare foarte reușită, dar cam riscantă la un concurs (mai ales când în juriu sunt cunoscători...).
Frumoase și celelalte!
Numai bine!
Cornel

Știu, Petrică, tare bine
Și, desigur, mult mi-i jale
Că la mine-s misogine,
Iar la tine-s madrigale.
(I.D.)

Eu le cânt în madrigale,
Că mă țin în șa..le bine;
Vreme încă nu-i de jale
Ca la tine!

Eu le cânt în madrigale,
Că mă țin în șa..le bine;
Vreme încă nu-i de jale
Ca la tine!
G.P.I.

Lor le place cum le-nțep
Și că-s tare bun de gură,
Iar din câte-acum pricep,
Vrei și tu...acupunctură.

Bucuros și eu de reîntâlnire, Cornel. Mai ales că tu ai cam rărit-o cu prezența pe la festivaluri. Mulțumesc pentru aprecieri și sugestii colegiale.

Lor le place cum le-nțep
Și că-s tare bun de gură,
Iar din câte-acum pricep,
Vrei și tu...acupunctură.
(I.D.)

Dai cu nucile-n pereți,
Deci te voi lăsa în pace:
Eu am tolbe cu săgeți,
Tu, penuțe mici cu ace.

Dai cu nucile-n pereți,
Deci te voi lăsa în pace:
Eu am tolbe cu săgeți,
Tu, penuțe mici cu ace.
(GPI)

Dau cu nuci în toți pereții,
Însă n-am idei frivole;
Tu, Petrică, ai secreții:
Dai cu mucii în fasole!

Consumăm din greu fiole
Și-om petrece NOUL AN,
Eu cu mucii în fasole,
Tu cu mucii pe ciolan.

Erată: mai sus se va citi pernuțe în loc de penuțe.

Tu petreci ca la bairam
Cu ciolan, se vede treaba,
Căci „costiță de Adam”
De ți-ar da, ar fi degeaba!

Nu știu ce-o mai fi la anul,
Dar își spun, lovind pe taste:
Deocamdată cu ciolanul
Ți-aș zdrobi vreo două ”coaste”!

Ați uitat de bună seamă
Că există și muiere,
Că vă înjurați de mamă
Cu ciolanul la vedere.

Nelule, îți dau un sfat:
Fii mai pacifist, doar știi
Că ciolanul lăudat
Nu e bun nici de piftii.

Ați uitat de bună seamă
Că există și muiere,
Că vă înjurați de mamă
Cu ciolanul la vedere.
(David Valentin)

Cu ciolanul la vedere? -
Dacă zici de Gârda, vere,
Oare cine te va crede
Când nici el nu și-l mai vede!...

Nelule, îți dau un sfat:
Fii mai pacifist, doar știi
Că ciolanul lăudat
Nu e bun nici de piftii.
(I.D.)

Am să-ți spun o socoteală:
Când e pus ciolanu-n oală,
Știi cum tremură piftia?
Ca și sânii lu’ Măria!

Am să-ți spun o socoteală:
Când e pus ciolanu-n oală,
Știi cum tremură piftia?
Ca și sânii lu’ Măria!
(G.P.I.)


Ești mare bucătar și basta,
Și la gătit te dai avan,
Dar nu te-a întrebat nevasta
De unde iei așa ciolan?!

Ești mare bucătar și basta,
Și la gătit te dai avan,
Dar nu te-a întrebat nevasta
De unde iei așa ciolan?!
(I.D.)

Am verificat, firește -
Uneori pe șest mă-ntorc -
Și nevasta folosește
Numai de la propriul porc. :)

Din porcul doamnei - ce folos,
Chiar dacă are-o piele fină
Nu știu să fie ciolănos;
E numai macră și slănină!

Gătește cu extaz nebun
Și categoric pot să-ți spun
Că deocamdată nu se plânge,
Că mușchiul încă are sânge!

Un mușchi bătrân nu-i ca găina
Ce face, poate, zeama bună,
El are sânge, bată-l vina,
Și chiar zvâcnește-o dată-n lună.

Mușchiul ăla, care crește,
Zilnic este pus pe spart,
Iar în oala ei zvâcnește...
In the rhythm of my heart!

Pentru cordul feminin
Mușchiul ăla-i foarte tonic,
Fiindcă tu ești craiul fin,
Ce iubește mult... Platonic.

Preludii pe cale orală:
Să uite de tot ce e rău,
Îi spun, cabotin, lângă oală,
Poeme de Platon... Pardău.

Ai bună intrare la dame,
Să-ți facă și ele-un hatâr, da...
Pierzi tot, când le spui epigrame
De ăla... Ioan al lui Gârda!

Din Gârda I., în orice caz,
Când le recit produc extaz,
Dar când citez din I. Diviza,
Le-apucă, realmente, criza!

Deci iată care ți-i deviza:
Atunci e bine, când e rău!...
Aștepți să le apuce criza,
C-așa mai poate mușchiul tău.

Vorbind de mușchi, îți spun fățiș că
Arăți obsesii nefirești...
Dar, apropo, al tău mai mișcă
Sau nici măcar nu-l mai găsești?

Chiar dacă nu-i boltit ca gruiul,
E mare mușchiul meu, sub lupă,
Și, de-l găsesc, vei rupe cuiul...
Dar ai tu cui... ca să se rupă?!

Cum prins-au anii să te rupă -
Ești și bătrân, ești și miop -
Eu cred că nu-l mai vezi cu lupă
Și nici măcar cu microscop!

Chiar rușii observând ce mare-i miza
Moldova o privesc cu adorație,
Că e vizibil cuiul lui Diviza
Chiar și cu telescopul de pe stație.

Cum prins-au anii să te rupă -
Ești și bătrân, ești și miop -
Eu cred că nu-l mai vezi cu lupă
Și nici măcar cu microscop!
(G.P.I.)

Cu mușchiul meu eu fac prăpăd
De parcă-ar fi un cui cu zimți;
Nici nu mai trebuie să-l văd,
Când tu îl simți!...

Chiar rușii observând ce mare-i miza
Moldova o privesc cu adorație,
Că e vizibil cuiul lui Diviza
Chiar și cu telescopul de pe stație.
(D.V.)

De-i mică sau e mare criza,
Mizează fără greș moscalul,
Știind: de cuiul lui Diviza,
Oricând el poa” să-și lege calul!

Cu mușchiul meu eu fac prăpăd
De parcă-ar fi un cui cu zimți;
Nici nu mai trebuie să-l văd,
Când tu îl simți!...
(D.I.)

Am vorbit chiar ieri de tine
Cu nevastă-ta pe chat
Și mi-a spus: ”Se ține bine,
Tot mai greu îl car în pat!”.

Am vorbit chiar ieri de tine
Cu nevastă-ta pe chat
Și mi-a spus: ”Se ține bine,
Tot mai greu îl car în pat!”.
(G.P.I.)

De la ea doar vorbe bune
Ai s-auzi, măi Petrișor;
Știu că tuturor le spune
Că-s bărbatul beat de-amor.

Cum de-amor, mai nou, piticul
Îmi trăsnește-a băutură,
Îl ridic în pat cu cricul
Și cu masca pe figură.

Și o lăuda piticul
Pe nevastă-ta, Petrică:
Mai mereu ceva, cu cricul
Îți ridică!...

Nu-l crede tu pe nan ce zice,
Acel ceva-i atât de mare
Că nu-i problemă să-l ridice,
Problema este să-l coboare!

E greu, fiindcă-i mort (sau moare),
Ajuns la ultima etapă,
Dar nu-i problemă să-l coboare
...În groapă.

Când, Doamne apără, păzește,
O soartă dură și hapsână
Îl va ucide, creștinește
Ar fi să pui și tu o mână!

O! la așa eveniment
Eu, care sunt omniprezent,
Chiar am să vin să pun o mână...
De ce mai puhavă țărână!

Cu plăcere!

O! la așa eveniment
Eu, care sunt omniprezent,
Chiar am să vin să pun o mână...
De cea mai puhavă țărână!

De-oți fi împreună,
Să-i spui să mă pună
Pe-o scândură lată
De cale ferată...

De tine mi-e jale,
Că fosta-i un domn,
Dar mușchiul matale
Muri, cred, în somn.

Nu știu, ori întruna bei
Ori te roade un complex:
Eu vorbesc despre femei,
Tu o tragi mereu la sex!

Tu ești obsedat de ideea
Că-mi pasă mai mult de tărie,
Dar văd, pentru tine, femeia
E ușă de... bucătărie.

Să știi, de familie-mi pasă,
Și, dacă vorbim de soție,
Aduc, tot mereu bani în casă,
Aduc și la bucă... tărie.

Se plânge sărmana soție
Că Nelu o face de oaie:
Aduce la bucă... tărie
Și-n zece secunde se moaie!

E ca morcovul din supă,
Tare-l pui și moale-i după,
Iar al tău - încape vorbă? -
E ca morcovul din ciorbă!