Că n-ai făcut vei plânge-odată
Dar n-ai să plângi c-ai prea făcut,
Că nu te-ai dus vei plânge iară
Dar n-ai să plângi că prea te-ai dus,
Că n-ai iertat vei plânge-odată
Dar n-ai să plângi c-ai
Eu sunt ceea ce sunt prin tine
Și-acum și-n veacul care vine,
În orice zi și-n orice clipă
Tu vei fi omul care mă ridică,
Dar știu acum de voi cădea
Și tu vei trece peste mine, nu
Tu nu te sperii
de furtună
Privești mirat
prin geamul spart
Dar parcă
totul te apasă
Când ești nebun
și spui că-ți pasă,
Spuneai odata
că ai cutreierat pământul.
Dar eu mirat
tot
Când inima
îmi este calmă,
Iar glasul trist
și tremurând,
Șoptesc ușor
dorințe-n palme
Îngenuchind
cu lumea-n gând.
Urmele pașilor tăi moi
Trec nevăzute,
Sunt singur
Și dor îmi e
Trece duhul tău,dragostea
Peste nisipuri și-aud
Cum te oprești lângă mine,
Trece umbra ta peste mare
Trece ușor si se-nclină să zboare.
Trece timpul prin tine și nu te doare
Căci nu aud nici
A cui inimă va purta ecoul vocii noastre,dacă inima omului este îngropată în noroi?
Cine va privi strălucirea noastră,dacă ochii omului sunt orbiți de ură?
Și ce ve-ți face cu omul,copilul inimii
La marginea somnului
Pe drumul omului,
Mă astepti ca o pasăre cu zborul în jos
Ca o pasăre cu zborul curat,dar în jos
Trei daruri să-ți aduc pentru drum
Pentru drumul tăcut ca un fum,
Și
Dacă mi-ai smulge ochii,aș asculta murmurul Dragostei si cânturile Frumuseții.
Dacă mi-ai astupa urechile,m-aș bucura de atingerea brizei amestecate cu mireasma iubirii și parfumul dorințelor.
Dacă
Privim cu toți intr-o parte
Cum viața-i umbrită de moarte
Și poate intr-un cântec,departe
Cu toții ne naștem prin fapte,
Trăim într-un somn visător
Dormim într-un vis muritor,
Tăcuți în al
Te lupți sa scapi si nu poți fugi
Privesti căci ochii tăi blânzi vor orbi,
Dorești sa dispari in ceața,mergând
Plutești și devi muritor in pământ,
Visezi,dar tu ști că trăiești
Te lupți sa
Este aripa vantului franta in atingerea pamantului ce spala expresiile noastre visatoare si sterge orice farama de pretutindeni.Alunga frica disperarii si priveste durerea tresarind in fiecare.
Este copilul din noi ce plange visator,este scanteia albastra din ochii unui vultur ce priveste in jos spre imaginea sa reflectata.Este poate lacrima puritatii ce straluceste vrajita de soare pe
Atinge-mă bland
Când stelele plâng,
Viseaza-mă in gand
Alungă-mă in pamant
Priveste-mă căzând,
Doreste-mi pieirea
Aruncă-mi iubirea,
Dar lasă-mă apoi
Să zbor
IA