Viata
Că n-ai făcut vei plânge-odată Dar n-ai să plângi c-ai prea făcut, Că nu te-ai dus vei plânge iară Dar n-ai să plângi că prea te-ai dus, Că n-ai iertat vei plânge-odată Dar n-ai să plângi c-ai
Omul ce ma ridica
Eu sunt ceea ce sunt prin tine Și-acum și-n veacul care vine, În orice zi și-n orice clipă Tu vei fi omul care mă ridică, Dar știu acum de voi cădea Și tu vei trece peste mine, nu
Tu cel ce cazi si te ridici
Tu nu te sperii de furtună Privești mirat prin geamul spart Dar parcă totul te apasă Când ești nebun și spui că-ți pasă, Spuneai odata că ai cutreierat pământul. Dar eu mirat tot
Pe drumul meu uitat
Când inima îmi este calmă, Iar glasul trist și tremurând, Șoptesc ușor dorințe-n palme Îngenuchind cu lumea-n gând. Urmele pașilor tăi moi Trec nevăzute, Sunt singur Și dor îmi e
Când sufletele noastre dansau
Trece duhul tău,dragostea Peste nisipuri și-aud Cum te oprești lângă mine, Trece umbra ta peste mare Trece ușor si se-nclină să zboare. Trece timpul prin tine și nu te doare Căci nu aud nici
Un inger de piatra
La marginea somnului Pe drumul omului, Mă astepti ca o pasăre cu zborul în jos Ca o pasăre cu zborul curat,dar în jos Trei daruri să-ți aduc pentru drum Pentru drumul tăcut ca un fum, Și
Dorinte
Dacă mi-ai smulge ochii,aș asculta murmurul Dragostei si cânturile Frumuseții. Dacă mi-ai astupa urechile,m-aș bucura de atingerea brizei amestecate cu mireasma iubirii și parfumul dorințelor. Dacă
Cand soaptele plang
Privim cu toți intr-o parte Cum viața-i umbrită de moarte Și poate intr-un cântec,departe Cu toții ne naștem prin fapte, Trăim într-un somn visător Dormim într-un vis muritor, Tăcuți în al
Esti doar o umbra...
Te lupți sa scapi si nu poți fugi Privesti căci ochii tăi blânzi vor orbi, Dorești sa dispari in ceața,mergând Plutești și devi muritor in pământ, Visezi,dar tu ști că trăiești Te lupți sa
O soapta,un strigat,o fapta
Atinge-mă bland Când stelele plâng, Viseaza-mă in gand Alungă-mă in pamant Priveste-mă căzând, Doreste-mi pieirea Aruncă-mi iubirea, Dar lasă-mă apoi Să zbor
