Poezie
Pe drumul meu uitat
1 min lectură·
Mediu
Când inima
îmi este calmă,
Iar glasul trist
și tremurând,
Șoptesc ușor
dorințe-n palme
Îngenuchind
cu lumea-n gând.
Urmele pașilor tăi moi
Trec nevăzute,
Sunt singur
Și dor îmi e acum
Căci singur eu
Cu mine mâine am să mor
Dar trec ușor
pe lângă umbra ta
ce parcă mă uită,
Și văd cum ea
Încet mă părăsește
Tresar
și privesc în pustiu,
O văd
dar e mult prea departe
Nici zâmbetul nu i-l mai știu.
Stingher,tăcut
Privesc în depărtare
Chiar dacă
doar în gânduri te privesc,
Mai e nevoie oare
să-ti spun că te iubesc?
Mai are oare importanță?
Căci între noi
e astăzi doar distanță?
Chiar dacă
doar în gânduri te privesc,
Pe drumul meu uitat
Te voi privi mereu.
Metru cu metru
Pas cu pas,
Cum aș simți eu dorul
până-n oase?
Tăcut,cuminte și retras.
Un singur lucru
eu mai sper
Să mai visez
la fel ca ieri
Dar mă cuprinde
nerăbdarea,
Visând să văd
frumoasă zarea.
Și zbor acum
precum în vise,
Căci moartă-i zarea
Pare-mi-se.
Plutesc acum
pe o orbită,
Cu umbra-mi parcă
preaiubită
Prin armonii de curcubeu
Simțite-n sufletul stingher.
001.636
0