ion a

mie mi se pare doar un exercitiu de critica, pe alocuri promitator insa vadind o stanjenitore complicitate cu opinia \"maselor\", altfel spus cu locul comun: \"amintind de celebrul „épater le bourgeois!”, \"Suntem la ani-lumină depărtare de poeții care au cântat iubirea de patrie, de neam și de limbă, de Eminescu\"

avem apoi un fel de stangacii antropocentrice care tradeaza lipsa de experienta a autoarei: \"o uriașă încărcătură de ură și dispreț\", \"poeta, orgolioasă și necruțătoare\", etc

de asemenea, stangacii stilistice (umor neavizat): \"o lume desacralizată, în care nici Dumnezeu nu e mai breaz decât gloata din subordine\". sau gen predica de pe munte: \"Poetul în ipostază de copil teribil... nu este o noutate pentru cei care au ostenit asupra cărților decenii bune și au adunat de acolo și din experiență înțelepciunea și toleranța necesara\"

inchei cu o parafraza: Probabil că timpul și lecturile vor aduce cu sine un alt mod de exprimare al Valeriei Manta Taicutu, dacă supraviețuiește universului ei critic in formare, sigur și inevitabil se va maturiza

e misto, in felul ei zapacit :)
adica, nu ramai neaparat cu un \"mesaj\" la sfarsitul lecturii, insa nici nu-i simti lipsa...
un fel de monolog autist/absurdist/vivace care-ti zambeste piezis cu un pumn in torace

spor si voiosie! ma bucur mult pentru voi. 17 sept, hmmm

articolul asta spune de fapt un singur lucru: eu m-am plictisit sa tot aud de eminescu!

iar in putinele locuri unde se a-bate de la acest fir rosu conducator, cam bate campii: *O greșeală pedagogică. Trebuie să lăsăm copii să decidă ce le place lor*. ha? pai atunci, poate ar trebui sa punem in manuale versurile Parazitilor...

felicitari, felicitari! si sa spargi banca!

deci, daca scriu un poem prost si il intitulez *poem prost* poemul nu mai este in intregime prost deoarece are cel putin calitatea ca spune adevarul.

deci, nu conteaza cum scrieti, baieti, insa mare atentie la titluri...

mixaj echilibrat de suprarealism/realism-magic grefat fara efort pe suportul unui limbaj cu inflexiuni folclorice.

mi-ar fi placut ca sugestia antropomorfica din deschidere ( mobila cu *carpiene prelungi si osoase* ) sa treaca putin mai gradat ( mai explicit ) in personificarea din final ( *Maria/are parul laut...* )

placut si Amor fidel, poate cu aceeasi obiectie minora, nu prea este clar cine este Andriuska ( si trimite putin cam prea direct la Harms )

spor in continuare!

colajul folosit ca tehnica literara, notatii laconice, fulgurante, reusind cumva sa sugereze *un intreg mai mare decat suma partilor*. cel mai mult mi-au placut Stop la sapte, Azi de dimineata si Lumini la opt

in celelalte, tehnica degenereaza uneori in absurd urmuzian (Repros Uscat) sau rime viciate (Devreme ...mai bine ../ Da-ti cu parerea ..in sine.. )

spor in continuare!

am stat eu asa cu degetul pe buton un timp, ezitand
apoi l-am apasat oricum

poemul este o insailare de sintagme incoerente (*momente... dure ca o stare de fluture*, *până și mila are demnitatea ei fatală*) menite doar sa sprijine ultimul vers. iar ultimul vers exemplifica o dilema fundamentala: poemul nu numai ca nu-si atinge tinta insa nici macar nu defineste *care* ar putea fi acea tinta:
*tăcerea lor [a cailor(!)] este arta de a te pricepe la îngeri*

energia rock-ului combinata cu bascalia hip-hop, foarte contagios sentimentul tineretii impetuoase. stil improvizatoric, ritm egal, numai buna de pus pe muzica. si daca-i bal, bal sa fie, uite si traducerea (ca e mai la moda)

Surf on the bus, surf on the bus
Hands off the straps
Let yourself caught on the move.
Yes, yes, catch the wave.
Yes, catch the pothole.
Surf on the bus, surf on the bus.
So what if you fall,
So what if they curse.
Loose your tie my friend
Look, it\'s a hung-over morning
[with nothing to rehearse]
Surf on the bus, surf on the bus.
Yo, old farts, watch out!
I\'m young, free
I don\'t give a shit.
I\'m not gonna read obituaries today
[Just hold on to your wigs and sit]
Surf on the bus, surf on the bus.
Put your hands up,
In balance.
Those who stand up
And those who fall, they
Surf on the bus, surf on the bus

un suprarealism urban/organic, aproape panteism (*zideste-ma icoana de beton cu franjuri*) bine ritmat de un erotism aluziv, oarecum invins, construit din *mort(ar)ul neinceput*

mi-a placut si proza, bun venit!

prima strofa mi se pare complet ratata. psihanaliza conventionala, de pahar, *tate, suflet, om*, nu patrunde nici macar epiderma sensibilitatii estetice.

strofa a doua se mai rascumpara prin *un Dumnezeu/ fără pre-nume/de 72 de ori negat* insa finalul cade din nou intr-o dulcegarie pseudo-filozofica greu de digerat

regret brutalitatea acestei opinii, insa...

eu cred ca problema paradoxismului nu este atat lipsa de productii viabile (unele mi se par reusite) cat faptul ca un procedeu *mecanic* de a produce literatura pare anacronic in ziua de azi.

daca incarcam intr-o baza de date *un dictionar de locutiuni si expresii lingvistice... sau un dictionar de antonime, si altul de sinonime* in cateva zile putem scrie un program care sa produca paradoxisme la kilometru... nu ne ramane apoi decat sa le selectam/modificam pe cele mai reusite

un exemplu foarte bun este *generatorul de eseuri postmoderne* la http://www.elsewhere.org/cgi-bin/postmodern

interesanta ideea experimentului, enunturi sacadate, egale, incercand sa simuleze experienta psihedelica. executia insa sufera de monotonie, o premiza atat de radicala cred ca ar trebui ilustrata cu versuri mai surprinzatoare decat *Fumul verde-albastrui ne face stapani pe vise*, *Viata e frumoasa*, *Carusel,ne invartim*, etc

doar cateva cuvinte planand peste o imagine foarte sugestiva, emotii intr-un camp magnetic. si noi te asteptam!

singurul lucru pe care nu-l inteleg in comentariul tau este de fapt propozitia: *cu părerea de rău că iar sacrific prietenii principiilor*. vezi, atitudinea mea este scuzabila, a ta nu este. principiile sunt lucruri singuratice...

p.s. nu-mi mai raspunde, n-o sa citesc

nu prea inteleg despre ce *incrucisare* vorbesti. nu am discutat cu nimeni despre vot, si am votat o singura data, sub contul meu personal. cum am mai spus, rece este un haiku bun, l-am votat pe locul doi pentru ca si atunci si acum mi se pare ca nu se incadreaza tematicii. dintre cele care se incadreaza, pe primul loc l-as fi votat pe acelasi, indiferent de autor.

*circumstantele* de care vorbesti sunt inevitabile si mi se pare inutil (si oarecum nepoliticos, considerand dorinta de anonimitate a unora) sa le explici. daca as fi explicat, ce se intampla? fie votul mi-ar fi fost invalidat (procedeu abuziv, atata vreme cat regulamentul n-o interzice), fie as fi obtinut eventual cateva *voturi incrucisate*, acordate de altii tocmai din cauza asta.

daca asa stau lucrurile, atunci concursul ar trebui sa includa un punct 6. nu pot vota prietenii, rudele, partenerii de chat sau im si colegii de serviciu ai concurentilor

sunt de acord cu tine, ar fi trebuit sa ma abtin de la vot, pe viitor asa voi face. insa asta nu va schimba nimic.

sa incercam a trage cateva concluzii din rezultatele si desfasurarea acestui concurs:

1. pare destul de clar ca textele trebuie sa fie anonime pana la anuntarea rezultatului

2. daca concursul are o tema, un juriu independent, sa zicem din 3 membri care nu participa in concurs, ar trebui sa faca preselectia. adica sa elimine textele care nu respecta tema inaintea votului. *rece* este intr-adevar cel mai bun haiku din concurs (si eu l-am votat, de altfel) insa nu respecta de fapt tematica, *dragoste si gheata*. oricat ne-am incorda imaginatia, nu vedem nimic in legatura cu *dragostea*

3. odata inceput concursul, nu se mai pot face schimbari

4. perioada de vot limitata sa zicem la 3 zile.

5. daca nu este prea dificil, pentru a diminua voturile aceleiasi persoane folosind conturi multiple, accesul la vot sa fie permis numai acelor membri care, sa zicem, au postat cel putin 3 texte/comentarii in ultima luna

genul de lirism pur care, orice am zice, ne va emotiona intotdeauna.

este intr-adevar foarte pe gustul meu, Liviu, multam pentru atentionare.
am o slabiciune speciala pentru aforisme si metafore usor paradoxale:
*Nu te lăsa cucerită de aparențe, de la o vreme nu mai înșală*
*Acum gustă cu o foarfecă dintr-o atmosferă gândită special pentru festivități*

imi place naturaletea cu care pasajele lirice se grefeaza pe un fir epic *subinteles*, cred ca este deja un stil omogen care, la fel ca *emilia*, fuzioneaza si transcende poezia, poemul in proza si povestirea. putem observa asta chiar la nivelul frazei: *Ne-am mângâiat, apoi mâinile și-au povestit toată noaptea despre această întâmplare*, *“vei avea un copil”, va spune; “vei avea o iluzie”, îi voi răspunde*

*firul epic* al textului pare a fi efortul de reconciliere/recuperare a copilariei si adolescentei cu varsta adulta, uneori in versuri cu totul remarcabile:
*trompete cu aripi și îngeri dezacordați/ în camera copilăriei/ printre soldăței*, *Copilul mă amenința cu detonatorul*

regasim procedee optzeciste (*I-a spus întorcându-se, „taci.”*, *îți citam extrase largi din Cârlova *) insa la fel de bine asimilate stilului propriu

banuiesc ca te-ar interesa mai mult ce nu mi-a placut, lista e scurta:
*Cred mai degrabă că e libidoul unei târfe care plânge* suna cam *pop psychology*
*Mă gândesc că totul atârnă de o bucățică de sfoară tăiată dintr-un ghem uriaș, legată imprudent de un muritor angajat la magazinul de suflete artizanale*, acelasi lucru, pentru filosofie
ca observatie generala, fiind vorba de poeme lungi si legate tematic, poate ar ajuta sa mentii atentia cititorului explicitand mai mult *povestirea*

as fi curios cum a decurs colaborarea cu Caraman si Dietz, de obicei aceste colaborari nu rezulta intr-un text atat de omogen ca aici

asteptam cartea