ion a

un monolog in surdina, unde diferite imagini articuleaza voci in contrapunct.

placut, cu doua obiectii: *praful le-a modificat/pentru a nu mai părea așa triste* suna stangaci, poate ceva de genul *praful le acopera tristetea*

ultimul vers este cam ambiguu

ne place sau nu, regina artei este maneaua. ca e cantata de Britney Spears sau Adrian Copilul-Minune, filmata la Holly sau Bollywood, expusa in muzeu sau pe cutiile cu cereale.

arta a devenit un business, si in a doua parte a secolului trecut a inceput sa aplice principiile productiei de masa. aceste principii cer un produs suficient de bun si ieftin ca sa poata fi vandut unui numar cat mai mare de consumatori. altfel spus, un produs mediocru.

inseamna asta ca arta *adevarata* a murit? nicidecum, a devenit doar ceva mai segregata la nivelul publicului. daca inainte gusturile unui meloman puteau sa includa (si in multe cazuri o faceau) piese de Bach, Xenakis, Zamfir si Gabi Lunca, probabil ca astazi includ o parte mai mica din muzica *populara*

deci, nu cred ca e cazul sa deslusim grave probleme sociale acolo unde, de fapt, avem de-a face doar cu o chestiune de gust si de market

mult mai constructiv ar fi, vorba poetului, sa ne vedem noi de treaba si sa scriem acele lucrari care vor atrage incet, incet, publicul cotropit de manele

o incantatie multidimensionala, cuantele emotiei sculptand energia in forme rotunde, complete, coerente.

ireprosabila

acheronul, curgere maloasa din mitos in logos, hadesul pe care doar cuvintele si obisnuinta il pot descrie

se pare ca iti priesc calatoriile, Popp-art prin Roma, pot-art peste ocean, sper ca e doar inceputul unui turneu...

epigramist printre poete -
saracele nu au habar
ca Genuneanu nu se uita
decat la ceasul lor solar

stiam eu ca poezia asta trebuie sa fie undeva, doar sa dau coltul...
un spatiu vrajit, unde te simti dintr-o data acasa cu tine, cu timpul, cu tristetea inefabila a departarii

felicitari inca odata, Alex, am putea oare sa-l contactam pe Laur sa aduca niste volume? lansarea ny sper ca o facem la noi

ceas cu umbre evaporate de-ti
asculti de-ti ascuti ploaia
prin toti porii
parca piele de fachir pe jaratecul asta
cum ninge invers viata
de la o vreme

bravo!

tot crescand in jur oameni de ceata, mi-a venit o idee de-a dreptul vulpasina, o sa ti-o spun eu curand :)

andreea: daca pc-ul pe care il folosesti are un firewall activ, probabil nu accepta redirectii. incearca http://poezie.ro/text.php/t_id/45743/SolfegiuMic.jpeg

mi s-a parut ca un tablou de Escher recitat de HAL. pictat pe *peretele dinspre cer al sufletului*, cuvintele in echilibru precar intre cunoastere si emotie, intre unda si particula, fotonii unei lumi de inceput.

un singur spatiu as fi eliminat: *asupra eului* in loc de *a supra eului*
si, daca mi-as fi luat inima-n dinti, as fi adaugat o nota de subsol explicand ce inseamna *decliv* :)

parerea mea, cand folosesti sintagme care forteaza semantica obisnuita, logica interna si coerenta textului ar trebui sa creasca. *perie pasteurizata*, *postsferele*, *frematand versat a dalila*, *bocancul meu incantatoriu*, folosite fara plasa de siguranta a unor referinte interne, aluneca spre incongruenta.

aceeasi observatie la grafica ultimei strofe, schimbarea culorii in contextul de fata invita intrebarea *de ce?*

incepand cu strofa [...] lucrurile se mai limpezesc, desi *porii peretilor aduceau temporar-parano a urechi-microfoane* oarecum poticneste ideea prin explicatia excesiva din *temporar-parano*. *porii peretilor lungeau urechi-deschideau microfoane* poate ar fi fost mai eficient.

good news is, sunt destule pasaje delectabile ca sa iasa de-o mantuire finala :)
*linistitoare oglinda/(sisterhood)*, *fiecare/excrescenta de drum*, *apoi (inauntru se rezema prietenos de afara)*, toata strofa [...]

foarte frumos, crampeie parca aduse la malul poeziei de valuri electronice (voci susotind in acel dialog interior, permanent si inevitabil, la fel ca viata)

bravo

mi-a placut si mie, doar o carcoteala minora: *asteapta* apare de trei ori, in trei versuri consecutive.

poate ceva de genul *se dadeau Oscaruri la televizor*

incepand de la *Iubito stiu sa zbor* este cu totul altfel decat ce ai scris inainte, zic eu mult mai bine. discursul alert, nervos, inventivitatea bine integrata in coerenta interna a textului.

inceputul este putin mai incotosmanat in reminiscente: *sa-mi creasca aripi si ganduri si vise si iluzii*, *dar inima ti-e calda atat de calda un vulcan o explozie atomica*

tocmai am recitit *o dimineata cu tine*, *Amiaza uitarii*, *chemare* si *idila* si mi se pare ca disting o continuitate a unui discurs din ce in ce mai matur si sigur de sine. metafora isi desface aripile calma, intr-un zbor la joasa inaltime peste emotii, intr-o plutire fara stridente, fara asperitati.

placut mult

cred ca prima strofa ar trebui sa introduca *Mai dau o data cu zarul* tot printr-o referinta ludica. urmand titlul *Divort nocturn*, poate un joc din care au dezertat jucatorii, sau samburele de adevar al jucatorilor

dau sa pun stetoscopul pe timpul asta impertinent, birocratia cui l-a inventat...

si doar ce-mi mustaceste un iepure mahabharata, cu urechile in vant: coane, nu vezi matale rubrica aia din mijloc, unde scrie - semnati toti care vreti un nume?

vad - zic

pe dracu - riposteaza, si isi linge labuta
bravo!

cum se eschiveaza realitatea in cele intelesuri clar-obscure, de la o secunda la alta...
iar ultimul vers, preamarind suprema ambiguitate, sa fie marea nordului inghetata, sa fie cofetaria din colt...

excelenta

discursul fluid, aproape ireprosabil in primele doua strofe, proiectand imagini echilibrate, bine cadentate.

mi-ar fi placut o logica mai strinsa incepand cu (2), de exemplu:
*ma scurgeam spre inima ca
(1) sange

(2) literă - d
dezlegat de a*