Poezie
iarna în rime și ritmuri
din ciclul \"să ne arătăm mușchii\", pentru Ioan Peia
1 min lectură·
Mediu
Din iarna asta am mai rupt o clipă
Ce ne pândea tăcută dintre ghețuri.
Eram întârziați și ea deja albită
Ne aștepta vâslind prin grele cețuri.
Ne-am așezat în tâmpla iernii-o casă,
Am pus de ceai și de iubiri fierbinți,
Ne-am scufundat în visul de melasă
Și timpul ne-a-nghițit pe amândoi cuminți
Am rupt din frig o sabie tăioasă
Și am ascuns-o-n suflet ca în pod,
Când nu mai vii și nu mai am acasă
Să tai iubirea noastră ca pe-un nod.
Acum îmi las tăcerea să înnegrească cerul
Când așteptarea mea o cioară e pe gard
Din sufletul sleit să-mi ciugulească gerul
Și să-mi aprindă-un soare în care pot să ard.
057.305
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “iarna în rime și ritmuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/poezie/166489/iarna-in-rime-si-ritmuriComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IP
IPioan peia✓
apreciez efortul tău stihanalist, deși erau alții mai berbanți care s-o facă! te-ntreb, fără să te superi: dai voie să umble băiatul la rindeluit?
0
INda, Ioane, e la liber, dar grăbește-te până nu dispare obiectul :)
0
IP
aaaaaa... de ce? nu ai încredere în mușchii tăi?!
iacă o variantă, ăn care am încercat să dreg doar rotmul, păstrând, ep cât posibil, originalul. dacă aș fi intarat mai mult în carne, ar fi iești altceva...
Din iarna asta am mai rupt, alene,
O clipă ce se furișa prin ghețuri,
Și,-ntârziați sub palide troiene,
Vâsleam tăcuți prin palidele cețuri;
În tâmpla ei ne-am fost zidit o casă,
Am pus de ceai și de iubiri fierbinți,
Și, scufundați în somnul de melasă,
Ne stinse timpul pe-amândoi, cuminți;
Am rupt din frig o sabie tăioasă
Și am ascuns-o-n suflet ca în pod,
Dar casa, când nu vii, nu mai e casă
Să tai iubirea-n ea ca pe un nod;
De-mi las tăcerea să-nnegrească cerul,
Când așteptarea-i cioară pe un gard
Ce-mi ciugule din suflet gerul,
Eu tot mi-aprind un soare-n care ard;
iacă o variantă, ăn care am încercat să dreg doar rotmul, păstrând, ep cât posibil, originalul. dacă aș fi intarat mai mult în carne, ar fi iești altceva...
Din iarna asta am mai rupt, alene,
O clipă ce se furișa prin ghețuri,
Și,-ntârziați sub palide troiene,
Vâsleam tăcuți prin palidele cețuri;
În tâmpla ei ne-am fost zidit o casă,
Am pus de ceai și de iubiri fierbinți,
Și, scufundați în somnul de melasă,
Ne stinse timpul pe-amândoi, cuminți;
Am rupt din frig o sabie tăioasă
Și am ascuns-o-n suflet ca în pod,
Dar casa, când nu vii, nu mai e casă
Să tai iubirea-n ea ca pe un nod;
De-mi las tăcerea să-nnegrească cerul,
Când așteptarea-i cioară pe un gard
Ce-mi ciugule din suflet gerul,
Eu tot mi-aprind un soare-n care ard;
0
INce mă fac acum? nu mai pot să șterg textul fără să șterg și varianta. mai bine le las aici. mulțumesc. :)
0