Poezie
patetica i
pre_texte
2 min lectură·
Mediu
asta e fericirea. un loc în care te desenez așa cum vreau
în care strig și dau din picioare
ca într-un uter de sticlă prin care mă vezi și te văd
nenăscut iubindu-mă.
fericirea e bucata aceasta de pământ galben
din care îmi modelezi între coapse un animal blând și alunecos ca un pește.
e această dimensiune imposibilă cu umbra zdrobită la ușă.
fericirea e un amestec perfect al strigătului meu cu o uitare de piatră
e marmura în care sap cu inima ta ascuțită.
fericirea e o factură plătită la timp
e mașina de spălat în rate tot mai puține.
tu cântând. eu așteptându-te ca pe un alt început. tu venind dintr-un loc misterios
în care sunetele se numesc toate” ioana” cu un „i” înalt și prelung.
tu venind ca într-un film cu mineri obosit de la muncă.
asta e fericirea
o gumă de mestecat siluită între molari până la greață
filmul de la miezul nopții cu oameni morți care tot râd și dansează step înainte de cutremurul din ‘77.
probabil în alb negru fericirea e mult mai simplă.
trebuie să răspundem cu „da” și cu „nu”.
eu trișez puțin. azi întrebările se pun cu o mică întârziere.
fericirea e această zarvă în care nu ne mai auzim unul pe celălalt
dar facem copii sub motoarele de căutare ale grabei noastre extreme
acest gândac negru de bucătărie care trăiește doar câteva zile.
noi învingători în lumea insectelor.
noi împerecheați pe gresia albă.
aceasta e fericirea. și poemul patetic din care te smulg în fiecare zi întreg.
053.677
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 257
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “patetica i.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/poezie/155073/patetica-iComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
INIoana, despre fericire pot vorbi ironic și/sau patetic. cred că am făcut-o aici cu un curaj prostesc...
Mulțumesc!
Mulțumesc!
0
IGstii desenele alea animate in care coiotul tipa in punga ca sa nu faca zgomot si, dupa asta, da fuga la marele canion si scutura punga in prapastie pana rasuna ecoul tipatului din punga in fiecare stanca? cam asa aud eu poemul tau.
inca bati din picior intr-o podea antifonica, acoperita cu un covor gros.
poemul imi place. repet.
inca bati din picior intr-o podea antifonica, acoperita cu un covor gros.
poemul imi place. repet.
0
SCtocmai cand imi era mai mare entuziasmul sa te comentez, inspirata de o remarcabila poezie a ta, dau de...\"gandacul negru de bucatarie\" :( , mult pedalat, excesiv, prin poezia generatiei de ultima ora, am impresia ca si de catre tine.
acum plec suparata, ca am dat de \"gandac\" :)
dar te mai citesc, desigur.
acum plec suparata, ca am dat de \"gandac\" :)
dar te mai citesc, desigur.
0
INIoano, tu chiar mă vezi bine...chiar asta fac. azi de dimineață m-am uitat la desene animate. coiotului i se spargeau toate în cap și eu râdeam și mă gândeam la ce-ai spus tu :)
Silvia, eu nu pot să vorbesc despre fericire fără să vorbesc despre gândaci. vezi tu fără ei echilibrul lumii s-ar duce pe canalul de scurgere. ei sunt cu noi în tomberoanele vieții. și dacă stai să-i privești bine ai impresia că ei știu ceva ce încă noi nu știm. ai certitudinea că ei sunt cu adevărat fericiți...
Silvia, eu nu pot să vorbesc despre fericire fără să vorbesc despre gândaci. vezi tu fără ei echilibrul lumii s-ar duce pe canalul de scurgere. ei sunt cu noi în tomberoanele vieții. și dacă stai să-i privești bine ai impresia că ei știu ceva ce încă noi nu știm. ai certitudinea că ei sunt cu adevărat fericiți...
0
inlocuirea lipsei cu o lipsa si mai mare.
fericirea este, intr-adevar \"o uitare...\", dar uitarea este, la randul ei, pe alt plan, marea nefericire.
felicitari, ioana!