nimic. panseluțe

nu am pierdut nimic. tu te-ai transformat într-o tăcere oarecare în curte au plantat panseluțe. nu are niciun rost să-ți mai spun că nu mă pot bucura. ele îmi amintesc de moarte. o moarte mică și catifelată. pereții sunt verzi viguroși ca niște tulpini. îi ating în treacăt. femeia care tace seamănă cu o lebădă albastră în capotul ei imens. aici oamenii nu mai au trup. suntem ascunși cu totul în pereți în rutina îngrijitoarelor. ne e bine așa cum îți este și ție acum când nu mai ai nimic de pierdut