se vede printre cărămizi

despre singurătate nu se vorbește. e de neînțeles cerul acesta greu de ciment. tu-mi visezi libertatea visezi nisipuri care nu se transformă în secunde în minute în ore. pe când eu visez numai deșerturi. aștept. nu-ți vorbesc despre unele lucruri. pentru că orice rostesc dispare. de exemplu nu-ți vorbesc despre dragoste. nu-ți spun despre ploi. țin secretul acestei toamne nesfârșite. ascund ascund trupul meu în al tău. m-am gândit să-ți dansez să-ți cânt să recompun totul din gesturi. desigur muzica ar fi cea care ar pătrunde prin ziduri ar ajunge acolo ar înlocui pustiul cu sunete. cred că ar fi o soluție să-ți amintesc mușcătura mea. ar fi bine să te trezesc și să te iubesc cu toate aripile întinse așa cum nu m-a văzut nimeni niciodată. dar nu pot să vorbesc despre singurătate. pot să-ți spun doar că nu înnebunesc. se vede cerul printre cărămizi.