încredere

era să mori. oamenii treceau prin tine ca niște săgeți. am văzut cum orbeai lumina se așezase în tine cu un fel de ciudă. eu nici nu eram acolo. făceam altceva. inventasem un joc treceam prin pielea morții ca un ac. am avut doar o clipă de singurătate. m-am speriat îngrozitor că nu mai ești. nu pot să trăiesc într-o lume în care tu nu exiști. ți-am spus de o mie de ori. o lighioană cumplită îmi înghite numele. caii au rămas pe câmpie toată noaptea ca niște umbre. aș fi făcut dragoste cu tine chiar acolo între stele. vara miroase a tine când vii obosit vara miroase a tine când vii și nu mai pleci niciodată. caii păzeau dragostea noastră ierboasă. aveam încredere. aveam încredere încă o mie de ani.