ioana matei

\"Ce e iubirea pana la urma...\" decat momente de gratie divina primite in dar (meritate, cu siguranta) si alungate de noi cu maiestrie (uneori chiar cu foarte multa maiestrie...). Sau, poate, transformate in sabloane (dupa cum spune si M.M.),deci iarasi alungate...

... de opinie. Eu cred ca, dimpotriva, daca am ramane pe o insula pustie si am avea acolo o oglinda ne-am privi foarte des in ea ca sa nu uitam de noi si sa capatam putere pentru a ne intoarce. Sper ca un alt punct de vedere, foarte sincer, nu doare deloc!

Multumesc! Florian, nu pierdem decat ce NU AVEM PUTEREA sa pastram. Te asigur ca, cel putin din punctul meu de vedere, acestea nu sunt cuvinte goale \"ce din coada...\". Eu chiar cred asta!
Ioana Matei

Stii ca citindu-ti randurile am ramas cu gura cascata? Era cat pe ce sa spun ca nu mi s-a mai intamplat asta de multa vreme dar, daca ma gandesc mai bine, cred ca \"asa ceva\" nu mi s-a intamplat niciodata. Oricum, multumesc mult!... (oare pentru INTELEGERE?)

Sunt absolut uimita... De ce? Pentru ca cineva (ce-i drept, VOI) imi raspundeti. Ce s-a intamplat? As putea fi foarte tentata sa cred ca v-a incitat ideea de prostie. Dar era vorba doar despre un fluture multicolor care nu-si aminteste nimic! Sa incerc sa interpretez ( mai ales ca toate comentariile, mai putin unul, vor sa ma raneasca sau sunt pur si simplu foarte sincere dar din alte lumi decat cele in care eu traiesc(pe care, cu mana pe inima, va spun ca le respect, chiar fara sa le cunosc, paradoxal ...))?...E adevarat,exista sinceritati care inca ma pot rani si pe care mi le-am dorit cu orice pret, plecand de oriunde, chiar de la adevarul fiecaruia dintre noi! Acum, slava Domnului, nu mai am nici o rana. De asta va scriu (VOUA, ce-i drept) si nu mi-e teama de raspunsurile voastre.
Iertata-mi fie indrazneala, o sa incerc sa raspund fiecaruia dintre voi. Si chiar va multumesc! Din sufletul unui fluture...
Raspuns pentru Octav:
\"Nu te cred, Octav!\"
Raspuns pentru Ioana:
\"Iti multumesc Ioana,
poate o sa-ti spun altadata ce cred eu...despre raspunsul tau...
Oare ai dreptate sau nu?\"
Pentru Cata (oare Catalin?)
\"Superb comentariu! Daca ar fi sa-ti doresc sa nu ai de ales intre \"a descoperi ce inseamna sa-ti fie rusine de tine\" si \" a descoperi ce inseamna adevaratul tau Univers...\" eu iti dorec din tot sufletul sa ai parte de cea de a doua alternativa! Mie mi-a fost de multe ori rusine de mine... deloc fiind un spirit competitiv! Si inca ceva! Inteligenta nu exista in poezie. Asa ca, te implor, fara sa vreau sa fiu rea, lasa inteligenta in urma! Iti promit ca voi citi ce ai scris pana acum pe site.\"
Personal, pentru Cristi Barna:
\"Mai povestim, ne mai imprietenim... Eu o sa-ti povestesc, poate, in continuare, despre fluturi... Te rog sa nu dai atitudinii mele o interpretare personala!\"
Raspuns duios pentru Cristiana:
\"Stii de ce e frustrant, Cristiana? Pentru ca inca nu cauti tot timpul POEZIA, ci doar uneori...\"

Draga Adelina, te iubesc din tot sufletul ca ai simtit nevoia sa spui asta!

EL ma privea cu o imensa iubire, spunandu-mi:
\"Acum poti sa faci ce vrei!\"
Eu nu vreau nimic, lasa-i pe altii sa faca ce vor...

La Bucuresti ploua, ploua de multa vreme, slava Domnului ca am gasit un subsol in care sa ma ascund... Pana apare din nou Soarele. Si stand asa, aici, in subsol, nu se poate sa nu-mi amintesc de versurile Poetului care spunea:
\" Ploua, ploua, ploua...
Inima spinteca-n doua! \"

Comentariu rastalmacit si \"rautacios\" (inspirat dintr-un banc) la fotografia de mai sus, de citit de catre Dr. Hanelle, \"expert\" in sex la animale si care spera sa devina planta...
\"Animalule!\"
\"Poate ca tu \"esti\" o planta!\"

Pentru ca neputinta (ma doare) sau imi starneste compasiune...
Totul e foarte simplu si sublim. Nu mai fumati, dr. Hanelle!

Dar cine nu simte... sarbatoarea asta... cu siguranta simte alte sarbatori... la fel de adevarate... Sau poate mai adevarate...
Definitie inventata: \" Sarbatoare e tot ce nu e rau si bucura un suflet (orice fel de suflet),(cel putin un suflet) macar odata (nu e o greseala de scriere...) odata ca niciodata...\"

Totul e foarte simplu si sublim! Nu mai fumati, domnule Miron Manega!

Am recitit acest text si am acum senzatia ca nu e poezie ci marturisire deseori demult si mult uitata... Noroc cu ciclica noastra revenire... Pana ce pasim mai departe... Ma intreb eu, acum, nevolnica fiind, mai departe unde?...

Multumesc pentru tot...

Din aceste versuri naste o imensa frumusete, cea a neobositului cautator.
Nu stiu daca unul dintre comentariile de mai sus apartine cuiva destul de prost (neanteles, eufemistic vorbind) ori foarte parsiv...
Ar fi oribil si scarbos sa fie controlata nevoia noastra de frumusete! Si asta, cu siguranta, n-o sa se intample, IUBIT CAUTATOR!
Ar fi foarte bine ca \"inexistentul\" sa fie prost (desi eu nu cred asta...)

Nu! Nu va striga nimeni... Ei doar isi vor atinge fruntile... Ca intr-un niciodata sarut...Adica strabunii si fiii tai! Adica El. Adica TU?

Roaga-te ca neputinta ta sa nu devina ruga si implora-l pe Dumnezeu sa nu te transforme in abur. Pana nu e prea tarziu... In rest, probabil ca scrii bine...

Sau faradelegea amurgului induiosat de lacrimi, care arde...

Sandra,
prezenta ta incepe sa aiba in mine un amestec din ce in ce mai mare. M-a coplesit imaginea de mai sus. Alta data, entuziasmata fiind, ti-am marturisit dorul meu de cuvintele tale (atunci descoperite). A disparut acel comentariu de pe site.
Nu este vorba despre o introducere pusa la cale dar trebuie sa-ti fac o marturisire: de data aceasta, poezia ta m-a \"incomodat\". Mi se pare ca a coborat mesajul imaginii, ca a limitat nesfarsirea si potentialitatea comunicarii. Daca as fi citit doar versurile, fara sa vad, ele singure mi-ar fi creat o mare emotie. Dar asa... Sunt sigura ca ma vei intelege. Randurile acelea trebuie sa apara acolo ca si cum le privim negasindu-ne ochelarii cu prea multe dioptrii.

De ce v-au convenit foarte mult ultimele mele afirmatii,domnilor?