o pasăre gând ucide începutul de pasăre...

Poezia se retrage in titlu, ca o pasăre. Interesantă viziune. Metafora e stănesciană.
Zbor înalt!

multumesc...si pentru zbor!...

Oare sensul păsării stă doar în zborul ei spre înălțimi?
Oare zborul gândului, cu mult mai sus și cu mult mai departe decât al păsării e un nonsens?
Mai rămâne marele zbor invers.
Mă întreb mereu care e sensul sau nonsensul lui...

ești o întrebare răspuns...multumesc!...

când zbori doar \"pentru\", n-ai cum scăpa de frustrarea neîmplinirii.
când zbori \"întru\", atunci n-ai cum scăpa de împlinire.

sau

pasărea gând ucide începutul de pasăre doar când crede că poate să-i învețe zborul (sau căderea).

pasărea gând împlinește și începutul și sfârșitul de pasăre doar când pur și simplu este gând.

sau

nu te-aș fi căutat dacă nu te-aș fi găsit

Virginia, ți-am răspuns (foarte *la obiect* cred eu!) și totuși cuvintele mi-au ajuns offtopic...mulțumesc iar!
Valentin, frumos jocul tău... împărțit (parcă) egal între sens și nonsens!...mulțumesc!