facă-se voia TA...

otrava minții nu ucide fluturi... porțile noastre albastre așteaptă iubirea... doar uneori există oameni triști... oare de ce atât de potrivnică noaptea se zbate prin visele lor cu miros de moarte? oare de ce devorând vor să ne soarbă unul altuia respirarea? oare de ce dansează neputințe iluzii în jur să-mi adoarmă cuvintele cu care te strig să le facă să dispară în răstălmăciri vinovate? deasupra ochiul treaz niciodată nu minte... prelungire de suflet mâinile mele verzi deschid fereastra dinspre lumină... atât de clară și vie dimineața mângâie chipul tău... otrava minții nu ucide fluturi!