stop cardiac...

să nu pleci! lasă-mă să vin mai aproape! ia din mine! auzi cum strigă tăceri vinovate iluzia de-atâta primăvară? tremur... te-ascund într-o lume albastră cu fluturi chemări și flori de câmp (de nimeni știut), începi să respiri... buzele tale se mișcă încet printre perfuzii... știu că mă iubești... ca-\'ntr-un copil fără trup în mine se nasc uriașe explozii de timp rostogolind din nou sfera Luminii...