nașterea...

pașii mei se petrec la tine în palmă... cu lacrimi de piatră o lume închisă orbește privirea ochi dezgoliți de esențe sunt triști nu te-nțelegi adormi o minune și zbateri iluzii nu știu ce vor răsfrânte-n mințita oglindă strigă răspunsuri ce dor (cerul opac apasă pe umerii grei pământul te doare cu tălpile-ncinse setea se stinge iar chipul umbrește soarele gol...) cum ai uitat!... rotindu-se lent, necesar născut univers în inimi de raze pulsează LUMINA o mare de viu deschide! primește-mi adâncul dă-mi mâna! vezi? pașii tăi se petrec la mine în palmă...