Oamenii cred că iubirea este a lor

uneori mai cade câte o nuntă din cer... mirii pământului frenetic dansând peste gânduri, deasupra îngeri meseni, dedesubt râsul zglobiu al copiilor fluturi, sferele-n haine de gală cochet povestind începuturi... ce frumoasă e lumea aceasta, Iubito! ce frumoasă e lumea aceasta, Iubite! născând... dimineața se face târziu, oameni grăbiți într-o gară, setea de viu... prin strâmbe oglinzi se-mparte iubirea să moară... stele căzând, totdeauna mai multe... (și iar se-nchide ochiul din lebădă!) cuminte adorm visând încă odată sărutul acela al Tău nuntă în cer!