conversație cu pași...

tu te-ai gândit vreodată că eu te pot iubi și pe întuneric?...ce grozăvie!...da, uite, sting lumina, în ochiul meu n-a rămas fărâmă din tine, e beznă, și eu tot te iubesc...și mai știu să fac ceva incredibil...să te iubesc de câte ori pleci...ce dacă ajungi în altă țară, în alt oraș, în altă lume?... eu tot te iubesc...da...te iubesc chiar și atunci când dormi și, poate, nu mă visezi...și știi când te mai iubesc?...de câte ori mă săruți sau nu...sau când plouă...sau când nu e nimeni acasă...uite, poate nu-ți vine să crezi, dar eu te iubesc și dacă sunt tristă...uff, Doamne, în câte feluri te mai pot iubi! cuuum? ce mai fac? îmi îmbrac drumul și nu mor niciodată...