dragul meu...

Cine știe, poate cititorul este lăsat să continue textul. Spun și eu ceva, sper să nu bat prea mult câmpii. El nu este o carte, ci o lume încă foarte greu de citit/ descifrat. E mai viu decât o carte, sau între cartea vieții și viața textului se stabilește o stranie simbioză. Știu că sunt în contradicție cu sensurile frânturii de gând, însă e o viziune subiectivă, chiar ușor polemică. Un posibil răspuns.

Fără ofensă,
g.

aceasta-i întrebarea...până la un punct...mulțumesc pentru vizită George...sigur, cititorul continuă...