străpung totul cu sinele
mintea ce a stat atâta timp presată
când l-ai călcat tu, cu pașii tăi grei, cu prezența ta plină de iluzii
pe mine, pe alveole, pe fiecare bucată de viață,
cât
Am mers de-a bușilea pe trepte umede
pe iarba cu rouă fierbinte, cu broboane
ieșite din șoapte repetate.
Gestul tău semăna mai degrabă
cu impracații pe rozete
cu atmosfere eretice
și pedepse
Când stăteam întinși,
Când îmi gâdilai clavicula și omoplații
cu râsul tău simplu
și-mi sărutai în joc,
fiecare coastă, șoptind că numeri raze, că aștri
s-au concentrat în mine, că fildeș
