Poezii

străpung totul cu sinele mintea ce a stat atâta timp presată când l-ai călcat tu, cu pașii tăi grei, cu prezența ta plină de iluzii pe mine, pe alveole, pe fiecare bucată de viață, cât

Am mers de-a bușilea pe trepte umede pe iarba cu rouă fierbinte, cu broboane ieșite din șoapte repetate. Gestul tău semăna mai degrabă cu impracații pe rozete cu atmosfere eretice și pedepse

Când stăteam întinși, Când îmi gâdilai clavicula și omoplații cu râsul tău simplu și-mi sărutai în joc, fiecare coastă, șoptind că numeri raze, că aștri s-au concentrat în mine, că fildeș