ViDi

Mov-indigo se-ncrâncena copilul după o gură de aer... însemnase că te-ai dăruit și că te-am ales sau că s-a întâmplat întro zi să-i viitorim spațiu lumesc negăsindu-te în irișii negri decât solitar ai crezut că merită să-i închizi umbletul imediat devenise în tot întuneric când tu presupus vânător al sorții l-ai trântit ca pe un trofeu depreciat într-un coș din papură lângă zidul păienjenit și rece de dinafara ușii... * nu ai valențe să înțelegi depărtarea utopică timpul tău trece tot înflorind poeme cu lolite