Poezie
Fulg de foc
1 min lectură·
Mediu
Mă arde, mă arde, mă arde
tăcerea și cuvântul,
mângâierea și mormântul,
tu și viața...
Tu ești, tu ești, tu ești
în frumosul meu rece
albul îmbrățișat
topind și fulgul speranței,
și noaptea ce-și mângâie luna...
Te iubesc, te iubesc, te iubesc
cu brațe păgâne,
cu grotescul meu departe...
Îmi adie sinele a frumosul meu rece,
vântului
vuietul i se tânguie-n șoapte
de dor, de nevoie, de gol...
Nu pot opri, nu pot opri
Râul ce inima îmi curge
în fulgul de nea,
se-așterne
culoarea în suflet
până la negrul îmbulzit
de toate cuvintele mele...
Să dorm, să dorm, să dorm
aș vrea
în brațele ce-mi ridică speranța spre cer...
Acolo, acolo, acolo
aș putea doar să fiu
foc de poezie...
012.599
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Camelia Sîrbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Camelia Sîrbu. “Fulg de foc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/14100497/fulg-de-focComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓''Focul poeziei'' arde impuritățile poeților, care se adună în vulg și îl influențează să înainteze înspre degradare, degenerescență și promiscuitate, căci fiecare poezie are estetica sa provenită din esteticile arhitecturii ființei, construite de poet din toate ''cuvintele'' poeziilor.
0