Poezie
Să-mi învăț conștientul
1 min lectură·
Mediu
S-a întâmplat seara.
Când sufletul întredeschis
Se clatina pe ramurile unei stele
S-a întâmplat pe cheile suspinului
Când buzele întredeschise
Respirau a clar de lună
S-a întâmplat lângă-nserare
În timp ce brațele-ntâmplate
S-au desfăcut pe cer în orizont
Și-au zburat posibilitățile amare
Peste vârfuri de speranțe -
Sulițe armate pentru trup
Și-au zburat sentimentele
Cu sinele-n spinare
Ca niște ochi orbi de înserare
Înspre lună, înspre stele coafate
Cu prea multe colțuri ruginite,
Cu prea multe scâncete lunare,
De lupi, de ne-tot, de jumătăți
S-a întâmplat
Să te iubesc cu tot
Eroticul unduit pe cuvânt, pe mine
Pe sine, pe tine…
S-a întâmplat când n-am știut cum
023.647
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Camelia Sîrbu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Camelia Sîrbu. “Să-mi învăț conștientul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-camelia-sirbu/poezie/13892808/sa-mi-invat-constientulComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ISMă bucur că ai remarcat substratul acela psihologic din sentimentul despre care vorbesc, cred că e o posibilă venire a subconștientului în conștient, o stare de iubire profundă...
0
apreciez brațele care s-au desfăcut pe cer în orizont, ochii orbi de înserare, stelele coafate și te iubesc- ul final
aceste versuri Cântă Dragostea în conștient și subconștient deopotrivă
cu admirație, silvia