Autoportret

Femeie, numele meu din ziua a 6 a s-a răspandit odată cu inima lui de bărbat și a petrecut noaptea pe firul ierbii acum, de atâta timp cresc cruci cu fiecare prunc nu mă tem să apun, știu, cu mine mă voi întâlni pretutindeni unde e glasul Lui și tot sângele din vene se va sfărma de glezna Mariei Ea știe că pruncii mei stau de veghe cu luna plină și numară curioși lumea , Pe altar nimeni nu a pictat ochiul lui Dumnezeu Din cer cobor mâna bunicii să aducă îngeri De azi încolo îmi iau liber Sunt o femeie în travaliu.