Culcușul

De abia din noaptea asta Te-ai cuibărit în irisul meu Eu, cea care încă nu mă născusem Dar trăiam în Tine fără nicio remușcare, Acum dospesc zorii care Te-au văzut prima oară Și șterg tălpile magilor cu obrazul. De ce să nu devin culcuș, Aici nu se stinge lumina Iar colindătorii Tăi s-ar putea odihni În palma mea e loc pentru toți, Și Tu, dacă vrei Măcar pentru o noapte.