Sedus si abandonat

Ei, na ți s-au muiat pletele cu dungi în fulgi, azi prima zi când am lăsat urme destul cât să doresc să-ți respir privirea în gâlceava lor inima mea s-a topit încet am răsucit-o la loc tu știi, mi s-a făcut dor atât cât să vreau să-L ating pe Dumnezeu, și să cobor cu mâinile Lui sufletul tău nomad, azi ești condamnat să ierți prezentul dincolo de ușă cerul se pleacă sfios să se închine.