Ioana Bogdan

Sava/Pavel, ai un nume frumos, ma bucur ca nu conteaza stelutele pentru tine, e un lucru bun. Era vorba sa inteleg care sunt noile criterii de acordare a aprecierilor pe baza unui text si spun asta pentru ca mi se pare ca site-ul a scazut mult ca nivel fata de anii precedenti si e pacat de Dumnezeu si de munca atator oameni. Intrucat nu mi-a raspuns nimeni la intrebarea din comentariul precedent, consider ca nu a gasit nimeni un raspuns destul de bun, ceea ce e realmente ingrijorator.

"dar asta nu mai spunem nimanui" :D

Aș acorda și eu un semn de apreciere nu doar acestui text, dar și creației autorului care și-a pus textele aici, e un autor care promite mult, poate chiar a promis deja.

Îmi place aglomerația de oameni și termeni din versurile astea, sentimentul alienarii, metamorfoza omului-robot cu cravata (atentie! "din metal"), viteza cu care obiectele se misca si devin fiinte, in timp ce fiintele (desi tranziteaza atat amar de spatiu) par imobile si devin obiecte, in fine, si in toate astea, spaima mecanica a "doamnelor grase" aflate in lesin. E un tablou urban tot atat de dinamic descris ca unul de razboi. Cred ca mai lipsesc capete rostogolindu-se si tabloul ar fi complet in nebunia lui.

Doar aici:

"am 5 nasturi la cămașă
pot da bună ziua
sta drepți ca niște soldați din războiul armeano-azer
credincioși ca niște ceasornice",

sugerez "pot sta drept ca un soldat credincios ca un ceasornic", pt ca asa e corect.

Am incercat sa argumentez cat de cat ca sa nu mi se retraga steluta, cum pe nedrept vad ca i s-a intamplat Angelei (poate e doar o eroare de sistem?).

Demult am avut o discutie legata de acordarea stelutelor si vad ca ea s-a pierdut, acum imi pare rau. Ziceam ca poezia e un obiect de arta. Despre ea poti spune, ca despre orice valoare (a se vedea mult disputata teorie a valorilor), ca iti place sau nu-ti place. Ca atare observatia e subiectiva, deci mai multe observatii referitoare la un obiect de arta nu pot avea acelasi numitor comun. Ce poti spune cu exactitate e ca ai citit un poem prost, bun ori foarte bun (de recomandat). Si daca e bun, de ce sa nu merite atentie (o steluta)?

Pot sa argumentez chiar si subiectivismul celui care face aprecierea. El e intemeiat. Ca si poezia, receptorul ei e un nuantat, iar despre rezultatul receptarii nu poti spune niciodata ca e negativ sau pozitiv, aici nu ne aflam in termenii logicii. Ce ma intristeaza pe mine insa e creditul insuficient acordat celor care fac aprecieri de valoare. Daca un debutant vine si spune ca o poezie e proasta, in timp ce un oarecare poet (recunoscut insa) vine si spune ca e buna, pe care dintre cei doi inclini sa-l crezi (in cea mai mare parte dintre cazuri, nu discut exceptiile)?

Intreb si astept ca un editor care a retras steluta Angelei sa-mi raspunda. Multumesc

Reusite poeme, am vazut ca "salivezi", "scuipi" cuvinte, peretii sunt "scarbiti", e si o "scarba" de voma... O intreaga estetica aici. :) Am remarcat asta in textul de fata:

"am rânduri de ani depuse
Care mă fac mult mai tânără și pe măsură ce mă iubești mă fac tot mai copil
Și în curând vei fi tatăl meu, și-mi vei spune să nu faci asta, să nu bei asta"...

Foarte bun, tehnica pare fumata, dar o stapanesti excelent (tehnica asta trebuie sa sune ca o confesiune extrem de plauzibila, fluida, ca o replica fireasca) si vad ca aduci si ceva in plus in partea a doua. Felicitari!

Frumos final. Si respiratia poemului e placuta. Dulceaga, dar placuta.

Angela are dreptate, am avut aceeasi impresie de prea mult despre prea putin, cu toate ca nimic nu suna rau. Doar ca nu vad unde comentatorul a gresit, de vreme ce in primul comentariu a vorbit destul de elegant despre credibilitatea acestor versuri. Deci o maniera foarte civilizata si binevoitoare de a-ti da cu parerea. Ma intreb ce-ati face daca ar jumuli putin versurile astea un critic ca Alex Stefanescu. Sau ar scrie aici, pentru cine-si mai aminteste, din vechea garda, un anume Bogdan Geana.

Pe vremuri, daca un text era megacomentat, insemna ca autorul ala se va fi ambitionat si va fi dat ceva din ce in ce mai bun, cam asa stateau lucrurile. Ne smiorcaiam mai putin si munceam mai mult. Si nu sunt putini autori care azi sunt o voce si care si-au format mana in atelierul poezie.ro

eu as recomanda textul asta daca as fi editor, dar nu sunt.

Dacă nu te-ai repeta, ar fi și mai bine. Norocul tău că sunt frumoase :D

Îmi plac textele. Ãsta în mod special, din ce am citit până acum.

La Milano veti fi singur. Dar in rest, nu, sunt convinsa. Sa privim in sus, dle Munteanu :). Cu drag.

Stelute in textele lui!

(pour les connaisseurs)

Nu pune, domne', asa suflet in toate, ceeee...

Bune toate!

Felicitari!

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/15133/Zidurile_astea

La multi ani cu mai multa pace, mai multa lumina!

Bun, da. Cred ca Radu a vrut sa zica "urias", s-a gandit ca e cliseu. Asa cred eu, dar pot sa nu cred nimic daca vrei :)

:)) Sunteti tari

Dumnezeu sa-l odihneascA, sper din tot sufletul sa se fi dus la mai bine. E printre primii nostri cenaclisti, un scriitor fara aere, cu sufletul tanar si deschis ca o carte. A fost alaturi de noi in taberele de creatie de la Agigea, nu l-am vazut niciodata impaunandu-se pentru cutare sau cutare carte. Glumea si povestea despre ceilalti. Despre el, altora, niciodata. Niste ochi extrem de calzi. Odata mi-a citit in palma si M.S. l-a certat: \"domnu\' Tascu, terminati cu prostiile!\" Dar el a continuat, parca mai aprins: \"O sa traiesti, o sa ajungi la 40-50 de ani. Ajungi. Dar cam bolnava.\" Mie nu mi-a convenit deloc ce mi-a zis, dar el era mandru ca l-a pus la punct pe M.S. si ca daduse - buna sau proasta - o sentinta. A fost un om extraordinar si, ceea ce-l diferentiaza de altii, e ca as fi putut s-o spun inainte de plecarea lui dintre noi.