ca un stirling cryocooler

reteta cotidienista este scrupulos aplicata dar i se vad prea evident"cusaturile","prefabricatele"
exemplele extrase din cotidian sunt placide,le lipseste o forta sugestiva care sa ma trimita la un mesaj mai tulburator,surprinzator
deci ,deschideti-ne cumva ochii si sufletul,e prea descriptiv,lipseste un nucleu ,un miez exceptional ca sa transforme acest text bun ,într-unul foarte bun...

Aș acorda și eu un semn de apreciere nu doar acestui text, dar și creației autorului care și-a pus textele aici, e un autor care promite mult, poate chiar a promis deja.

Îmi place aglomerația de oameni și termeni din versurile astea, sentimentul alienarii, metamorfoza omului-robot cu cravata (atentie! "din metal"), viteza cu care obiectele se misca si devin fiinte, in timp ce fiintele (desi tranziteaza atat amar de spatiu) par imobile si devin obiecte, in fine, si in toate astea, spaima mecanica a "doamnelor grase" aflate in lesin. E un tablou urban tot atat de dinamic descris ca unul de razboi. Cred ca mai lipsesc capete rostogolindu-se si tabloul ar fi complet in nebunia lui.

Doar aici:

"am 5 nasturi la cămașă
pot da bună ziua
sta drepți ca niște soldați din războiul armeano-azer
credincioși ca niște ceasornice",

sugerez "pot sta drept ca un soldat credincios ca un ceasornic", pt ca asa e corect.

Am incercat sa argumentez cat de cat ca sa nu mi se retraga steluta, cum pe nedrept vad ca i s-a intamplat Angelei (poate e doar o eroare de sistem?).

Demult am avut o discutie legata de acordarea stelutelor si vad ca ea s-a pierdut, acum imi pare rau. Ziceam ca poezia e un obiect de arta. Despre ea poti spune, ca despre orice valoare (a se vedea mult disputata teorie a valorilor), ca iti place sau nu-ti place. Ca atare observatia e subiectiva, deci mai multe observatii referitoare la un obiect de arta nu pot avea acelasi numitor comun. Ce poti spune cu exactitate e ca ai citit un poem prost, bun ori foarte bun (de recomandat). Si daca e bun, de ce sa nu merite atentie (o steluta)?

Pot sa argumentez chiar si subiectivismul celui care face aprecierea. El e intemeiat. Ca si poezia, receptorul ei e un nuantat, iar despre rezultatul receptarii nu poti spune niciodata ca e negativ sau pozitiv, aici nu ne aflam in termenii logicii. Ce ma intristeaza pe mine insa e creditul insuficient acordat celor care fac aprecieri de valoare. Daca un debutant vine si spune ca o poezie e proasta, in timp ce un oarecare poet (recunoscut insa) vine si spune ca e buna, pe care dintre cei doi inclini sa-l crezi (in cea mai mare parte dintre cazuri, nu discut exceptiile)?

Intreb si astept ca un editor care a retras steluta Angelei sa-mi raspunda. Multumesc