sava pavel

cerul e haina din petice a unui călugăr lama vântul turmă de cai sălbatici ceața are culoarea muștarului și ploaia imită un motor Wankel cu piston rotativ de formă triunghiulară ca în filmul

cu o cămașă cu lavoar cravată de metal trec mestec orbit cu isomalt sorbitol aspartam și alți 11 aditivi prin fața blocurilor cu pervaze țâșnind ca niște bretoane din pereți instituții ca niște

cu un un pistol calibrul 7,65 mm md. 1974 în mână are o mutră ca un steag semipareză pe partea dreaptă în jurul lui femei bărbați în zbor rotindu-se pick-up-uri discuri de vinil monitoare acel

Plutiseră niște nori anemici fleșcăiți peste Europa. Ion Popescu se trezi cu fața boțită de somn, ca un dovleac de frigurile toamnei, cu părul țâșnind blond din fruntea dreaptă semeață și sfârșind

puțini hieratici “fermecător – terapeutici” oblici suntem excrețiile minții noastre neadormite toți – niște reviste penthause searbezi ca niște organe erectile în fața meatului

Arșiță ca într-un motor Wankel cu piston de formă triunghiulară, cu cameră de ardere, arșiță - aer roz și mirobolant, aer cu aerosoli, cu reacții chimice, cu miros de sulf, cu feromoni, aerul

tu ai ceva paranormal o inimă ca un mal surpat o inimă prăbușindu-se în tine ca o castană rostogolindu-se - piatră care curând va ajunge fortificație tu ai ceva din singurătatea unei mori de

ești trist ca o placentă de bivoliță bătrână, ca o globulă albă ce refuză să circule pe arteră, ca un varice umflat, ca o masă de țesuturi cartilaginoase, în tine se declanșează un motor cu

pluteam într-o bărcuță de hârtie sub cerul atârnând ca un acrobat la circ, catargele înfloreau capete de pirați și mă iubeai, mă îmbrățișai, în mine treceau fiori ca autobuzele pe

azi-noapte am visat o brutărie deci va fi o zi frumoasă soarele va răsări mașinile vor circula regulamentar pe ambele benzi casiera de le E.O.N va îmbrăca rochia cu floricele nu va muri

fiecare zi e un balon de săpun în care locuiesc oameni respectabili cu redingotă la marginea fiecărei ore pasc bivoli de metal timpul obișnuiește să achiziționeze întâmplări înfășurate în

fiecare vis e o corabie tristă pe oceanul pacific fiecare secundă – o lacrimă plină cu pești pe obraz în dormitorul nostru tristețea e un greier care își acordează vioara șoaptele – omizi

răsare soarele peste patiserie și motoscutere, noi servim cafeaua tot mai abstracți. terasele sunt pline de îndrăgostiți în mașini se iubesc cerboaice suave și cerbi iar în căminul cultural se

te aștept în sertarul cu scrisori de dragoste și dimineți învelite în staniol părul tău e o turmă de capre negre pe culmea muntelui lacrima – o inimă moale de lăstun alunecând pe