Ioana Barac Grigore

simplu, adanc, expresiv, echilibrat, curat ca lacrima! \"cum altfel...?\"

cred ca este poemul zilei!!!

felicitari

wow... ce-mi place! o suta de mii de volti, dear!!!!!!
esti sora Alinelor? imi placi al naibii de mult, asa agatata in lumea intermediara. m-am catarat pe mana ta si imi incep calatoria initiatica... :-ss

Dura poema ta. Chiar cinica. Cuba este un rai pe pamant in care diavolul si-a construit castel. Sa treceti si pe la mine! Stau aproape...

felicitari

sa-mi amintesc unde si la cine am citit pentru ultima data un poem al naturii, pe site... Da! tot la tine.

Un colt de rai de inceput de toamna, printre tesuturi mustind a hormoni agonici...

felicitari

neb1, pion intre degetele copilei, m-a facut mat!!! tare sunt curioasa ce ai schimbat in textul origial. uite! fa un experiment! posteaza si poemul in forma lui initiala. ar fi o istorie fascinanta de descoperit...

felicitari

Dragul meu Virgil, daca nu nu se intampla nimic in sifonierul de sticla, de ce iti construiesti in el realitatea propriului joc? Nu este jocul singura realitate pe care ne-o permitem in marea iluzie? Norii isi pun aripi de ingeri fara sa-i intrebe. Le smulg si si le atarna intre doua tunete, lasa sa-i arda fulgerele si, dupa furtuna, se evapora in soare uitand ca pot reinventa ploaia.

prea multe aschii in acest poem.
si care este, pana la urma, conditia implinirii? doar nu ascunderea sub aripa stanga de nisip. conditia implinirii nu poate fi asta.

dau, la schimb,
o lacrima sarata de om mare,
pe o inima de copil... in reluare!

cum ti se pare targul?

minunata poezie...

take care la final! stii ca mai este unul identic...

cu drag

Miha, stii ce ai facut tu aici? o cronica budhista. asta ai facut. incep sa te suspectez de generozitate in calatoria ta. take care!

sa ne traiesti!
cu mare drag

ioana

Viorel, ma uluieste aceasta radicala schimbare de registru. parca as citi una dintre poeziile tale. sa stii ca nici n-am zambit, macar, daca acesta era efectul pe care scontai. este unul dintre textele tale cele mai frumoase si mai dramatice dintre cele pe care le-am citit. si nici urma de cinism. poate stropul de ironie. Tamara locuieste in tine, asa cum si tu locuiesti in ea. te felicit pentru aceast minunat poem in proza si inteleg si finalul de marketing, cu toate ca l-as scoate de nu s-ar vedea. foarte frumos. foarte frumos.

impresionata
signature grande
ioana

cred a omul nu va fi niciodata mai valoros decat viata pe care o traieste. el este precum degetul mare de la picior plin cu celule, asa cum un cornet este plin cu inghetata de ciocolata cu alune, frisca pe deasupra, ceva crema si o cireasa glasata in varf. cum sa fie inghetata mai valoroasa decat dorinta de a se lasa mancata, savurata cu atata pofta?!

felicitari

cu drag

Silvia,
mi-am dat chipiul jos, mi-am dat palaria jos, mi-am dat tot parul jos de pe cap, m-am imbracat cu toga orange si incantez in fata acestui poem iar el in fata ta. inteligent, rafinat, subtil, cu aer nou. wow.
frate cu pestisorul, dar asta e mai tare. bine ca nu m-am culcat. sa-l miros de proaspat.
felicitari multiple

signature grande

light, dar hazos. se vede treaba ca esti in perioada Seinfield, imbracand \"nimicul\" sau \"aproape nimicul\" in discursuri inteligente din esente lemnoase. cred ca as fi inceput mai de sus cu bbbbaaalbaiala, dar e bine oricum. ideea ramane si e interesanta.

felicitari

am intrat cu mare curiozitate. trebuie sa recunosc. \"al zidirii\" presupunea si o \"ana\". sonet reusit, fireste. am, insa o intrebare: altarul cel nou pe care iti inviti iubita, femeia, este tot unul de sacrificiu?

poate, cu alta ocazia. voi avea ocazia sa va spun, daca nu stiti deja, cam cum este perceput acest mit, aceasta legeda, acest sacrificiu, in statele unite... si, sa nu uitam ca ne referim la crestinism, religia in care femeia are locul privilegiat.

felicitari

ioana

...ma bucur ca ai inceput sa-ti exerciti dreptul la vot. mai inta, felicitari!!! ce nu inteleg eu este modul in care vezi tu caracterizarea protagonistilor in poezia lui Virgil. din ce scrii, pare a fi un singur nebun in scenariu si o turma de sanatosi care gresesc si ei--greseala e omeneasca, nu?--considerandu-l pe nebun sanatos pentru ca are tichie de chel. nu crezi ca Virgil a incercat sa exprime exact opusul la ceea ce ai inteles tu? sau votul \"democratic\" le da dreptul nebunilor sa nu fie altceva decat \"sanatosi\"? foarte interesant mecanismul gandirii tale. anyway, mie imi par mai nebuni cei care voteaza un nebun, decat nebunul votat. dar mai au o scuza... dupa dreptul la vot mai au si un drept la revolta, nu-i asa?! daca nu sunt suficient de obositi sa astepte cativa ani. iar dupa inca 4, minune! nebunii voteaza tot cu un nebun! ei da! uite, de-aia nu mi-a placut niciodata sa ma avant in pr-ul politic. am cochetat un timp, dar e periculos. nebunii sunt periculosi. uneori. cei de legat, bineinteles.

pentru ca scrii din ce in ce mai bine... dar daca vrei, uita ca mai trec. iar despre ea nu pot vorbi acum. sunt obosita. si asteptam crucea aia... o aduc sau ce faci:)

felicitari
ioana

una dintre cele mai bune poezii politice pe care le-am citit in ultimii ani. dar nu stiu daca va putea fi folosita pe post de slogan in campanie. e prea criptica.
felicitari, Virgil!

pe al sufletului il vedeam inefabil, incert, ascendent, deschis, cu multe vocale. tu detii raspunsurile, se pare...
frumos, ca mereu, si esential

trista, frumoasa...
\"puțin mai aveau\" este confuz semantic. poate, \"mai aveau putin\"...? altfel, ce e cu tristetea asta? sper sa fie doar cea cautata, fictionala...

iar titlurile... la ultimele... take care!!!
poezia asta am deschis-o pentru ca era a ta.

ioana

Claudiu intr-o sensibila pasa romantica, fara clichees, fara regrete, indiferent de vechimea textului. spirala unei experiente din care a ramas o amintire de pus in album, dar nu in sertar. vers cantat frumos, ca o muzica de film trist cu happy-end. fictiune onirica a unei alte fictiuni onirice... ca pestii lui Esher.

felicitari