Ioana Barac Grigore

am venit la tine ca acasa. de-aia ma si sterg pe picioare pe presul din fata usii. felicitari pentru texte si inteligenta.

cu drag

wow! da. e de la NS sau cum? se supara cineva ca trec?

cu drag

:)

Daniel, ma uimese placut ideea poemului tau. aceasta metamorfoza a \"literelor\", acest reviriment si drumul lor...
bine scris!

felicitari
cu prietenie

foarte reconfortant si adanc articolul tau. recunosc ca l-am accesat cu curiozitate dar si cu indoiala, stiindu-ma atat de departe de astfel de evenimente. stilul tau imi place foarte tare: dinamic, sincer, poetic...

felicitari

o fotografie pe care o pot aseza fara dubiu in propriu meu album. la fel si sentimentul de intrarea in scorbura, pentru hibernare. de acord cu tot...

felicitari, Vladimir

Foarte frumos poemul. \"Frumos\" este cuvantul. Si foarte reusita descrierea inedita a acestui \"loc\" si \"timp\" al iubirii, al intoarcerii in sine, a gandului, a intrebarii si a constatarii. Da! cafeaua si tigara sunt, pentru unii, un \"pret\" pe care il platim ca sa o tinem aproape de noi...
cum sa te lasi de cafea si tigari...?!

felicitari

La Multi Ani domnului Florian Silisteanu si mari felicitari pentru eseu doamnei Maria Prochipiuc. Ca mereu, foarte bine scris.

cu respect

Da, Cristiana. a fost o provocare, dar si un exercitiu intelectual, dar si un joc... si mult mai mult de atat. recunosc ca am gandit si eu cele scrise de tine mai sus si ai perfecta dreptate. imi place ca tu ai spus-o intr-un mod atat de intim si cald. am citi cu mare placere.

profit de acest spatiu pentru a-ti ura un intarziat dar sincer La Multi Ani!

cu prietenie

o minune de poem, ca mereu. La Multi Ani, Radu!

cu mare drag si stima pentru marele tau talent

Ioana

contrar statisticilor, observ aici ca mai mult barbatii merg la psihanalist (se pare ca ei stiu cel mai bine cum devine treaba cu canapeaua:)). sau, poate, nu despre acest foarte cunoscut simbol era vorba in context...?! eu, totusi, tind sa cred ca poemul aduce in prim plan nevoia destainuirii, a \"amintirilor\" curente si recurente, necestitatea \"monologului\" impartasit unei entitati incerte. ce face diferenta este situatia de comunicare: intre pacient si medic este una foarte stranie--ca si cum ai vorbi cu canapeaua neinsufletita de sub tine, fara sa astepti raspuns, pe cand in relatia pe care Adrian o creaza in poem, este exact pe dos--el insufleteste canapeaua, ii atribuie insusiri si intelegere umana si nu numai ca asteapta feedback-ul de la ea, dar il si primeste. si asta pentru ca acesta canapea a devenit, in timp, personificarea \"spatiului intim\", scena a derularii \"timpului intim\" al autorului. ar mai fi multe de spus, dar astept, intai, sa vad daca si cat ma ironizezi... mai vedem, mai ascultam, mai notam... poate punem si un diagnostic, scriem o reteta sau/si recomandam schimbarea arcurilor... :)

nu! eu nu am fost niciodata la psihanalist. am vazut filme si am citit carti...

Cristiana, ma uit in ochii tai si-ti spun ca aceasta este o poaezie. si inca una reusita. ce incerci si reusesti tu sa faci aici este o negare, o desconspirare a unui univers poetizat in clisee si repoetizat in propriul univers metaforic. practic, tu consideri, desconsoderi si reconsideri patru dintre motivele de baza care se regasesc in literatura de dragoste si le reevaluezi, le respui intr-o maniera specifica tie. fiecare dintre strofe urmeaza acest drum \"mitizare-demitizare-remitizare\". urmarind traseul, observ ca, mai putin prima strofa, fiecare dintre \"umori\" are o destinatie clara: \"cu\" si \"in\" celalalt. esti sigura ca o vrei pe prima distincta, sau a fost o intamplare? eu personal as prefera-o si pe prima in acelasi registru.

felicitari pentru acest poem inspirat si bine scris!

Ted, hei...! ai scris cea mai crunta si cea mai romantica si cea mai sensibila poezie patriotica pe care am citit-o. imposibila si indispensabila si tandra iubire! concubinajul tau \"la vedere\" cu baba Dochia m-a lasat fara alte vorbe. sa-mi revin si-ti mai scriu.

..eventual, si o inlocuire a lui \"invizibile\" cu mai simplul \"nevazute\", pentru un 7 la 2

repet: un haiku minunat, de concurs japonez

un haiku perfect in fond, perfectibil in forma. poate ar fi mai bine \"seminte-n iarba\" ca sa ai 5.

felicitari pentru unul dintre cele mai semnificante si semnificative haiku-uri de pe site!!!

Cristiana, mereu am trecut pe aici, dar nu mi-am facut simtita prezenta... tii minte! prima noastra intalnire a fost la \"...Bordel\" :) unde nu reuseam sa cadeam deloc de acord. la Berlioz am avut impresia ca suntem pe aceeasi lungime de unda, in sfarsit, si de-asta am indraznit...

scuze pentru acest re- offtopic, dar simteam nevoia unei explicatii

o intoarcere in sine, observatie si decizie. toate destainuite cu o \"raceala\" fortata. de fapt, cu o sfasiere semi-impachetata in metafore. fina ironie sporeste tragismul finalului.

felicitari pentru aceasta cugetare de noapte!

stii ce imagine imi sugereaza poemul tau? cea de dupa crucificare, din “Jesus of Nazareth” al lui Franco Zeffirelli, completata de o prezenta celui de-al doilea copac...
ai scris poemul unui tablou in crepuscul. foarte reusita sugestia.

stigmat de aer, stigmat de foc

felicitari

doua pesonaje, doua cadrane, doua timpuri, doua eu-ri, doua arderi \"pe dinăuntru sau pe dinafară\". aceeasi oglindire in propria jumatate cu granita clar trasata intre \"ce trebuie\" si \"ce vreau\", intre \"cum par\" si \"cum sunt\", postmoderna si demodata, exprimata si muta, fierbinte si inghetata.

aceeasi maiestrie a redarii echilibrului, aceeasi inteligenta a dozarii simbolurilor si a frazarii...

felicitari pentru tot ce am citit pana acum si ma fericesc ca te-am redescoperit

Ovidiu, poemul e bun, si exact in punctele esentiale. nicaieri nu ai vorbit despre moarte. numai despre inmormantare. asta si era ideea, nu?! cum ca despre moarte nu se poate vorbi, deoarece nimeni nu stie \"ce înseamnă ea de fapt\". nu pot fi de acord. nici tu nu crezi ce spui :), dar atitudinea asta pieptisa imi place... tot inainte! vom afla! promise!

felicitari

inedit poem. rafinate, subtile trimiteri la miturile si simboluirile esentiale, la credintele populare si ziceri talcuite. interesanta si schimmbarea verbului la cele doua simboluri principale (sarpele care se gudura; cainele care atarna...). o lume intoarsa, muscata de varcolacii prevestitori, pliata pe chipul sferei perfecte cu un obraz de luna si unul de soare...

felicitari mari pentru aceasta ideala minunata poezie si mai ales pentru echilibru si masura...