Ioana Barac Grigore

carmen, finalul este extrem de sincer. dupa celebrele calcule de cunoastere pe mine insami, in viata anterioara am fost avarul lui moliere.

fireste ca va pregatesc ceva. (ce-mi place mie pluralul asta domnesc... sau te referi la tine si la ionut?! m-ati incurcat definitiv :)

iar ionut ar trebui sa invete ca dupa o intrebare de genul \"mai rezisti?\" ar trebui sa nu se mire daca primeste un raspuns de genul: \"fireste ca rezist.. s-a intamplat ceva?\".

graunfels, o sa-ti pun o stea dupa ce-ti corectezi ortografia (scrii neatent, sau parca nu ai fi familiarizat cu limba romana; nu o vorbesti zi de zi?). daca Ramona va dori, steaua va fi ca din partea ei, asa ca o invit sa-ti lase un comenariu cu motivatiile de riogoare.
vara lui 42...? nu prea stiu ce faceam eu atunci (sa nu exageram, anyway), cert este ca tu faci poezii de atmosfera bune despre acele vremuri care - iata in jur! - nu sunt anacronice.

blah blah

tot inainte, pentru patrie

m-am calit, ionut. tot prietenii m-au ajutat.
tu ce-mi esti?

...faptul ca este un poem vechi de tot, asa ca nu va repeziti! :)

... buuuuuun!

cam asa si textuletul asta. dar mult mai slab. te mai astept.

elena, nu vreau sa par malitioasa dar, intr-un fel, ma bucur ca nu ti s-a parut proza asta superba. eu nu scriu niciodata proza superba. in alta ordine de idei, sa inteleg ca cei care au apreciat textul fac parte din categoria anormalilor dupa parerea ta? masoara de mai multe ori pana tai, elena...
si argumenteaza.

george, mi-a placut ultimul tau poem si ma bucur ca este apreciat. il astept pe urmatorul. voi fi acolo cu bisturiul, alifiile sau scara pentru podium. fii sigur de asta. daca nu sunt atenta, sunt aici. ma anunti.

george, ce scrii presupune ca ai mai citit si altele de pe pagina mea. asta chiar imi place. am zis-o...

andu, prefer sa-mi zici baraca :)
te vad mai umanizat si ca atare imi permit sa fiu sincera cu tine (si cu tot siteul) si sa-ti soptesc cat se poate de suierat, la una dintre urechi (zambind, fireste): \"nu prea mai am de gand sa scriu luna aprilie... babeee\". dintre noi cred ca tu nu te vei putea abtine de la scris... ce zici? si nu-mi mai alunga musafirii. vor veni si la tine, dontworry!

ionut, mai nou romanii se uita la fotbal. la sex nu prea se mai uita si asta nu ca nu ar avea bani pentru cablu, dar nu si-l mai vad de burta... mancare proasta...

tudor, de acord cu ce spui. schimb. o prefer pe ultima. multumesc.

ipocriti

namaste? asa ies ele din noi acum, fara piele. s-au amestecat haotic si nu am timp sa-mi iau casa noua sau sa triez ce e vechi sau sa pun degetul pe fiecare indicator. ma intreb cine a pervertit lumea asta, una dintre cele mai bune lumi... cat de mult sau cat de putin ne trebuie pentru a ne recunoaste in cateva vorbe? cat ne trebuie? deversam tone de deseuri zilnic, pe minut, pe secunda, gunoierii sunt cei mai informati muritori. unde le ardem, unde se tin procesele pentru poluare? aici? fratilor, nu va mai luati haine de firma cand nu aveti apa calda si nici gaze. putoarea transpiratiei este la fel...

multumesc, dorin

take care! poate ne vedem vreodata si nu scapi, papuse...

andu, replicile tale in care nimic din ce scriu nu-ti place sunt excitante de-a dreptul. cred ca de la sindrom mi se trage... sau ai si tu o influenta, totusi. take care! poate ne vedem vreodata si nu scapi, papusa...

gelu, o poezie narativa care se vrea de idei lasa, uneori, aceasta senzatie de teatru. o iau cum trebuie, cu sensul bun. oricum, putine ma mai mira sau ma mai supara perioada asta... te astept mai des.

mihai, multumesc pentru tot. mereu mi-a placut sa ciocan in armurile cavalerilor. ai o roza de la mine. ti-o pastrez.

mihai, imi place ca ai \"tupeul\" opiniei, indiferent unde ai scrie. asta imi impune si nu! lui andu nu ii plac scenele astea cu sex. la biserica lui se tine post...

adrian, la naiba cu o floare si doi gradinari. sa inceapa prietenii mei elefantii. fireste ca e pacat. este terminala. noroc ca nu mai dau socoteala...

entuziasmul din titlu nu era focos, era pus pentru etimologia lui. era un fel de a avea zeul in tine. sper ca nu cuvantul cu pricina te-a indus in eroare..

marina, sincer nu inteleg daca este de bine sau de rau ce spui. mie imi plac textele celor de mai sus, asa ca iau \"de bine\". ceva ambiguu se lasa pe final. poate ma lamuresti.

monica, nimeni nu este perfect. se poate ca succesul de care vorbesti sa fie datorat pariului initial, sesizat de toti. mi-am dorit ca placinta sa nu fie fierbinte si pare sa nu fi fost daca ma uit la limbile celorlalti. ma intreb de ce tie ti-a parut fierbinte. cum spunea cineva, roma citta aperta, cu toate drumurile catre...

ionut, iata si diacriticele! multumesc

raoul, imi era putin teama sa nu fie prea diluata spre final. nu stiu cat de mult conteaza daca este numita proza sau poezie.

ela, imi doream sa fie citita de o femeie, trebuie sa recunosc. m-am bucurat ca tu si elia ati facut-o. si, mai ales, ma bucur ca am reusit sa stapanesc bidiviul. nu a fost simplu.

paul, cum spuneam, simtem nevoie de acel eufemism pentru a intoarce pe pamant personajul. functioneaza ca semn langa vopsire. vesnicia, da...

dan, sertarele sunt multiple, dar sunt fericita chiar cand se pot deschide si cele descuiate, sa fiu sincera. oricum, mi se reproseaza ca nu prea se intelege nimic din ce scriu, in general...

elia, acceptarea lui \"nesimtitule\" este o dovada ca deja ma cunosti, intr-un fel, si imi recunosti semnele si semnaturile. ai sesizat bine efectul de caleidoscop.

catalin, simt o oarecare ironie nefondata in comms tale. dar si un fel de acceptare pe care o accept, la randul meu. fireste ca nu te obliga nimeni sa citesti cu sufletul la gura. mai fa o pauza. textul ramane aici un timp nedeterminat.

va mai astept

citesc cum faci tomografia unei zilei spusa in cuvinte si am acel sentiment special ca am avut momentul noastru de intimitate, fara sa ne fi vazut, fara sa ne fi auzit, impartasirea aceea rara, soptita: uite cum mi-a fost, uite ce m-a suparat, uite iti spun si tie, numai tie, cum se patrece ziua mea, viata mea...
vreau sa stii ca ma bucura ca tocmai tu ai trecut prin fata spitalului...

multumesc, Cristian, pentru incredere. poate ma voi lamuri...

laura, ma simt bine ca te simti bine in textul asta. tot ce scriu este sincer. s-ar putea sa fie acesta mai coerent...

cristian, am avut mereu o aplecare catre fiintarea capetelor fara trup. intrebarea ramane...
nu e asa simplu, da!

mihai, a cazut pur si simplu de pe balustrada. eu stateam langa, cu genunchii la piept si cu barbia pe ei si asteptam sa-mi creasca doua cornite de melc...

dddddd, mi-as dori sa discutam mai mult despre structurile rare. o sa va expun si eu parerile mele.

+i

construesti magistral cupola care sta sa cada de pa casa deja cazuta pe picioarele sarmanei Dorothea. nu pare la prima vedere, dar o declar poezie minimalista prin excelenta cu invelis arborescent...

pentru: \"îți spun
vezi că și eu mă mișc\"

si posibila si geniala imagine a fapturii mitice prinse printre daramaturile inchisorii prabusite...

sa se refere la spirala laptelui sfant colajul asta...?! sau este tot primavara?
primul este bun, al doilea accepta cumva conventia fara prea mult entuziasm, al treila este frumos, dar este din alt film...

imi place ca lucrati impreuna si va felicit pentru dorinta si putinta