Ioana Barac Grigore

la tine mănânc \"deosebit\" de-aia tot vin în pauza de prânz niciodată cu mâna goală o sticlă de ceva câteva goașe o pensulă un pește îmi amintesc cum stăteam la coadă la ușă mă strângea haina tu îmi

Caleașcă, șaretă, poștalion, târâș! marș forțat. Același portret depășesc mereu. Al tălpii stângi. Între ape e simplu. Mai greu e lângă. Aripile nu cresc decât de doua ori (ca

povestirea respectivă ținea câteva exemplare splendide faptele apăreau așa cum le bănuiam noi era un făt în spate venea o ileana sau doar purta o maramă cu fir semănau el un brâu lat pentru

urmareste conturul acestei marci de pasla potrivite in scoarta timpului pipaie muchia aspra apoi textura moale ca si cum ai pasi de pe treapta de ciment pe muntele lui venus incetisor cu un samar

…etniani ac e iam un cimiN te-am oprit la rascruce de ceruri te-am batut pe umarul aripii o pana a cazut pe carosabil cu zgomot moale in culori muzicale apoi un fulg si-a luat zborul in adanc in

m-am prabusit in lanul de soia era o iarna grea si lumea de la dispensar zicea acum e oarba aici era o iarna dincolo nu era totul incepuse de la banca lunga pe care stateam toti

Ma tin cu mainile de burta Rad sa ma prapadesc Mi se-nfunda unghiile-n osanza Celulita rimeaza: grotesc Rad de mi se zguduie gusile Nu-mi sprijin barbia in piept Nu are loc de glande si cute Ha-ha-ha

”Se spune că omul-poezie scrie poezie-om” omul-poezie își dă obolul odată cu duhul în duhul se poartă convențional îmi sărută mâna mă ține de tălpi cerul e plin de tălpi dar le

ridic un deget mijlociu de el agata greturile facerii desfacerii ce greu de lipsa unui inteles! am inteles ca reusesc sa obosesc e rece trecand pe langa oameni ei pe langa mine. aerul din

Este straniu... Le simt ca si cum le-as avea, ca si cum as mangaia cu ele parul iubitei. Am revazut-o cand m-am intors din spital. A venit cu un buchet de flori amestecate si le-a pus pe masa,

clipe de groaza intr-un bloc din navodari incendiul a avut loc in prezenta vecinilor asa imi incep istoria numarul doi cu o stire cu o nestire cu deschiderea si arsita fachirul sta la

Păreau alte camere. Mereu altele. Aceiași pași între uși. Duceri, întoarceri, muchii, pereți. Pe aici se intră. Acolo se rămâne un timp. Unde este ieșirea? Nu contează acum. Sunt acasă. Drumuri

* cand va striga o data la tine tu vei intra doar atunci vei sti ca nu exista iesiri numai intrari nu te va chema te va striga iar tu iti vei alege un spatiu pe care e

a fost odata ca niciodata o pagina de agenda cu un calendar pe 1000 de ani o solutie pentru un calcul corect si ea mototolita aruncata in cosul de sub birou pe birou era curat va fi odata

cobor pe scara de incendiu in padurea cu sageti indicatoare port bascheti cu talpile rosii si punga de plastic transparent se umfla in vantul din zarile patru cu tot cu cotletul cu os si proteza

azi mi-am luat creier decalotez și introduc am vazut intr-un film că se poate așa că nu e vis e realitate e cald incă palpită se zbate ca un pește cu personalitate alunecă in țeastă e