Ioana Barac Grigore

tamara, iti multumesc pentru steaua nevazuta dar mai ales pentru prezenta ta constructiva la textele mele. capacitatea ta de analiza si sinteza este uluitoare...

daniel, esti pentru prima data in pagina mea si ma bucur pentru asta si pentru aprecieri, dar mai ales ca ai sesizat acele pretiozitati din final, si asta pentru ca au facut parte din intentia mea, acel tip de amabilitate complezenta specifica \"vizitelor\".

madalin, pot miza pe tine si pe opinia ta mereu, dupa cum vad. stim amandoi ca este dificil sa ai cititori fideli. in ceea ce priveste embolia, doar un medic cred ca ar fi putut nunata cum o faci tu. in poem era strans legata de circulatia blocata. :)

va multumesc

ps: fireste ca astept si alte opinii si, mai ales, opinia domnului mihut! :)

de la reportajul american al mariei am ajuns la anuntul acestei expozitii care se anunta a fi o reusita artistica sincretica, si asta pentru ca stiu cum scrii tu, livia. presupun ca si fotografiile sunt de calitate. afisul este sugestiv, titlul evenimentului la fel. ar fi minunat ca astfel de initiative sa fie din ce in ce mai dese, sa incercam sa ne aliniem cumva la maniera de manifestare artistica a europei si a lumii intregi. sper ca este la curent si televiziunea locala cu evenimentul. sper sa pot veni si eu.
felicitari, livia!

astefel de manifestari romanesti internationale, pe care le dorim din ce in ce mai dese, sunt salutare. comunitatile romanesti din SUA (si nu numai) sunt din ce in ce mai puternice si mai inchegate. avem o traditie, o istorie, avem ce arata, avem cu ce ne mandri, putem fi si noi patrioti, asa cum de ceva timp am uitat sa fim...
mi-as dori sa putem arbora si noi, romanii din romania, drapelul in fata casei, asa cum o fac americanii cu mare onestitate si mandrie.
Maria si Maria, ati facut treaba foarte buna si ar fi minunat sa auzim si sa vedem cat mai des astefel de reportaje.

\"Trec pluguri albe prin părul tău
și toată ești frumoasă ca o rușine\"

scria Stelaru...

este un artificiu simbolic. reluat, tocmai pentru ca atunci, la \"borduri...\" reprezenta ceva, ca si acum.
telemach scrie, fireste, dar nu stiu daca posteaza si pe agonia. :)
ea tricoteaza un fular lung si se bucura de trucurile clasice pe care le mai executa si ea, uneori, cand gaseste camp liber pentru trageri la tinta.
multumesc ca ai preluat mingea ridicata la fileu cu cochiliile alea si ma bucur ca am o opinie de la tine. sper sa o faci mai des.

nu stiu cine este de vina ca la textele tale apar raspunsuri la ghicitori sau se cauta cu indarjire hints. s-a format deja prejudecata ca la dan mihut trebuie sa pleci cu biblioteca in spinare?! nu stiu. este un exercitiu simpatic si util sa vad cum, la comentarii, fiecare incearca marea cu degetul spun asta pentru ca eu citesc ce scrie autorul, de la titlu la capat, plus comentariile. mereu gasesc in ele teama de penibil, blam si/sau o evrika, doua, deseori fara vreo legatura cu textul. chiar asteptam sa vina cineva sa zica ceva de james olmos, actorul... de ce nu reusesc lectorii tai sa treaca dincolo de semnele livresti si sa intre in poezie, in stare, in atmosfera? sa inteleaga ca linkul este doar o mana de ajutor?! ca se poate si fara sa fii la curent cu \"darea de seama despre orbi\", de exemplu. sa fie asta miza poeziei lui mihut? nu cred. cred ca se intampla exact pe dos, practic. de aici prejudecata. imi pot imagina ca si in cazul in care poemele tale, brusc, s-ar lipsi de cea mai mica referentialitate si tot ar fi luate ca atare. asta poate fi bine. ai deja un stil reconoscibil. zambesc...
a propos, olmos era orb definitiv, sau doar, asa, putin chior... :)

de Marin Preda, in schimb, m-a ciocnit la propriu, am si plans la capataiul lui. dar asta poate sa nu fie la fel de interesant...
si pe Preda l-am iubit si il iubesc inca. \"oferte de destin\" cum zice Plesu...

era o figura de stil, noemi. fireste ca incercam sa-ti spun ca acel targ micut de provincie, urbea noastra, ne-ar fi dat posibilitatea sa ne lovim unul de altul la - pe atunci - singura cofetarie... am participat, in schimb, la alcatuirea muzeului \"Dimitrie Stelaru\", la cenaclul \"Dimitrie Stelaru\" si ii iubesc vocea si barba, ca si atunci, in copilarie.

uneori, esti de-a dreptul enervant... :))
chiar ghicitoare era, iar tu nu ai ghicit. va ghici sigur viorel. for sure.

sea you (la rasarit, cu tot cu baracude)
:)

multumesc de semn si mai ales pentru acele \"cochilii\" de la titlul commului. daca ziceai si ceva despre pozitionarea lor, m-as fi simtit absolut perfect in aceasta frumoasa zi de primavara. tare mi-ar placea sa vina vremea in care sa lisrtezi poemele mele bune...

de stelaru ma loveam in colt la cofetarie cand fugeam de la primara sa-mi iau zahar candel. ne-am nimerit de pe aceleasi plaiuri. barba, in schimb, nu era a lui. :)
tind sa cred ca daca privim in aceeasi oglinda nu mai vedem nici barba...
nici firul din nas. necesitati de reinventare. tu inca imi placi. asta si spuneam acum... :)

oh, ce mi-ar fi placut sa zangane banutul ala in cutia milei, la intarea intr-o catedrala peste care scheletul balenei sa se reverse strivind vitraliul.
daca-mi vei permite, voi continua...

tare mi-ar fi placut sa o fi citit-o pe ileana malancioiu, ca sa te critic la sange. :)

dar uite ce-ti las:

am o botina grea de import
are patina ofera confort
cu preacadere bombeul e dur
de-l iei in... spate daca o cere

:)

pai, hai sa fim prieteni! ce te impiedica? sunt un prieten bun. sigur si tu.
ne legam?

in televiziune, sa vorbesti 4 minute este urias. eu nu ma voi lasa. experimentul este chouette. :)
pregatesc, pregatesc...
ca tot nu am terminat. :(

fratele meu sora mea, sangele ma inspaimanta, cumva... hepatite si altele alea. zilele viitoare am programare la analize. sper ca nu mi-ai dat ceva.
eu asa nu te voi accepta. am o mare apetenta pentru vizual. scrie-mi. eu pot face dovada...

promite-mi ca mergem la borat cu totii - cele cateva mii de capete + inimi (suflete, spirite) agonice. abia astept sa-l vad. ai vazut cati l-au tarat prin tribunale, deja... :)
numai pentru asta si tot e de vazut!

revarsat si asupra alor mei, pe care ii iubesc mult de tot. si ma bucura si cuvintele tale despre poem si observatia (sau intrebarea), pentru ca imi dai ocazia sa iti pot raspunde: Da! campul acela este, intr-adevar, \"mostenit parcelat\". chiar asa este el. dar o mare pasare de liniste zboara deasupra lui... ai dreptate.

nu cred ca va va raspunde chiar mat la urari, dar am siguranta ca le-a citit, le-a primit...
carmen, s-a luat in calcul cererea. sa vad cum fac, cred ca si andu va fi pe lista tot pe-atunci...:)
in al treilea rand, vom lamuri si ce a vrut andu sa zica, vreodata...
asa sunt poemele si comentariile la poeme - conotative.

sper ca am inlaturat suparatoarea repetitie. am renuntat si la \"articolul de lege\"... cu greu :(
e bine sa ai cititori...
va multumesc