Poezie
Alfabet
1 min lectură·
Mediu
Se făcea iubitul meu,
Ca eu aveam aripi
Și visam
Să-mi iau zborul spre tine
Pina cind
Visul nu a mai fost vis
Este zbor
Iar suspinul ce l-am învațat pâna acum
A ramas in urma,
Si chiar de am îmbătrinit
Amândoi
Vom invața iubirea de la capat
Si...la prima litera
E poezia.
054.431
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioana Andrei
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 53
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioana Andrei. “Alfabet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-andrei/poezie/26687/alfabetComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Uite o poezie optimista, de starea asta aveam nevoie azi; visul devenit realitate; gindul - zbor, in noi mereu un nou inceput. Stilul tau imi pare cunoscut, chiar esti \"junioara\" pe site ?? :)
0
frumos exprimat alfabetul asta al tau...un nou inceput plin de optimism ...si ai dreptate si cu prima litera ---poezia.bravo!
0
DC
Simplu, curat, de efect.
Veni, vidi, vici:) Felicitari!
Veni, vidi, vici:) Felicitari!
0
EV
Ezit intre a fi de_primata sau a fi de_maimutza. Jocul este cel al Fulgilor (esti scumpa). Poeta isi pune in lumina intunericului reflectorul sintetic cu bec spart care incearca sa coloreze un desen alb-negru, hasurat cu creionul chimic.
Impresia generala este de chimism sau chiar alchimism. A incerca sa faci ceva frumos din nimic folosind tot nimic care in plus este si putin, rezulta in a te zbate ca un peste pe uscat care are in fata un remarcabil tablou cu o mare involburata. Reflexul pavlovic al pestelui este de a da din inotatoare imbatat de mirajul albastrului marii pictate in tablou, chiar daca simte asfaltul zgruntzuros de sub pantec.
De altfel scumpul meu Fulguletz esti scump ca o iarna vie ce nu e peste tot la fel, dar de raceala careia mi-e dor ca si de pensa Kocher cu care mi-au sugrumat cordonul ombilical la nastere.
Da Fulguletz, intoarcerea la primitivismul imediat natal e ceva pur, mai pur decat \"Vom invata iubirea de la capat\".
Impresia generala este de chimism sau chiar alchimism. A incerca sa faci ceva frumos din nimic folosind tot nimic care in plus este si putin, rezulta in a te zbate ca un peste pe uscat care are in fata un remarcabil tablou cu o mare involburata. Reflexul pavlovic al pestelui este de a da din inotatoare imbatat de mirajul albastrului marii pictate in tablou, chiar daca simte asfaltul zgruntzuros de sub pantec.
De altfel scumpul meu Fulguletz esti scump ca o iarna vie ce nu e peste tot la fel, dar de raceala careia mi-e dor ca si de pensa Kocher cu care mi-au sugrumat cordonul ombilical la nastere.
Da Fulguletz, intoarcerea la primitivismul imediat natal e ceva pur, mai pur decat \"Vom invata iubirea de la capat\".
0
