Poezii

O seara de iarna, cu fulgi mari, unii obraznici alergindu-se prin vazduh, altii melancolici dansind dupa o melodie inginata de vint printre ace de brad. In spatele ferestrei usor luminate,

Se făcea iubitul meu, Ca eu aveam aripi Și visam Să-mi iau zborul spre tine Pina cind Visul nu a mai fost vis Este zbor Iar suspinul ce l-am învațat pâna acum A ramas in urma, Si

Iubitul meu, sint sloi de roua si lumina, iti spun sa stii, ca-n dragoste nu ard, inghet... inima mea nicicand nu se va rupe in doua ci doar in ascutite, bazaltice bucati. In palmele ca

Ați privit vreodata stelele ziua, Nu se vad,... Dar ce ochi le privesc? Ați ascultat vreodata cum murmura o piatra, Nu auziți... Dar ce suflete ascultă? Ați strâns vreodata in pumni

Imi place să mă pierd In adâncimea ochilor tăi Când tu mă privești Și taci sau imi vorbești. Să văd toate mările Ce tu le-ai adunat; Să văd toate cerurile Pe care, cândva, le-ai

Tu ești cel pe care nu-l știu Dar îl simt aproape, Tu ești cel pe care nu l-am văzut Dar știu ca ești frumos și bun, Tu ești cel pe care nu l-am auzit Dar care îmi șoptește gânduri, Și poate,

Cind eu m-am nascut, Tu trebuia să fii acolo, cu mine Să mă ții in brațe pentru o clipă Și apoi să pleci Să cucerești lumea... Să vii mai tirziu, Să mi-o așezi la picioare. Să mergi apoi, sa

Când dragostea mea Intindea palmele către tine Tu priveai apusul de soare Căutind spre marea adâncă, abisul. Când inima mea Aștepta atingerea gândului tău, Tu ascultai șopotul

Daca poți înțelege, Cum, în sufletul meu, Munții străpung mările, Þărmurile mușcă din ape, Copacii iși smulg rădăcinile, Și le infig din nou, cu furie, In lava vulcanului aprins Cerurile

*** Magnolii roșii, magnolii albe însângerate de suflet rănit, de soare-asfințit, de iubirea ce-a fost.... De iubirea ce va fi, de un alt răsărit, magnolii albe, magnolii roșii,