Poezie
E mult prea mare Universul, pentru a fi imaginat de orișicine
Întâi a fost o ploaie de sânge
1 min lectură·
Mediu
Ce-ai creat, Doamne,și cu ce putere?
Ce ordine ai pus în lucruri
și cum ai transformat-o din Tine-n infinit?
Cu ce ai gândit în loc de creier,
iar de zidit... cu ce-ai zidit, căci brațe n-ai,
cuvinte adevărate n-ai rostit?
Cum ai făcut? Cui ordine ai dat
să pună schele si să facă loc,
în care spațiu ai aprins întâiul foc,
cine a suflat în el,
cine a venit să-ți dea vreun ajutor
să stingă varul, să facă cel dintâi cuptor
în care să arzi stelele?
Cum ai făcut întâia galaxie că n-a căzut,
pe ce s-a sprijinit, cine a văzut și unde
cum se creează cerul, material, dar și divin deopotrivă
și cine te-a-nvățat cum să arzi fierul
în burta planetelor? De unde le-ai adus?
În ce ureche mare ca pe cercei le-ai pus
la gâtul cui, ce coliere ai legat
în care infinit stă primul cui bătut,
de care mână?
Mă tot gândesc umil de-o săptămână
în ce încurcătură am intrat
când am decis să te întreb pe Tine...
cum ai ajuns chiar până în trupul meu?
Tot un mister a fost, asemeni celui care
a întemeiat un infinit prea mare
pentru o rațiune oarecare?
005
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan Silvan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 197
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Silvan. “E mult prea mare Universul, pentru a fi imaginat de orișicine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-silvan/poezie/14206217/e-mult-prea-mare-universul-pentru-a-fi-imaginat-de-orisicineComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.