Poezie
mai trândăvind o ţâră-n pat
1 min lectură·
Mediu
ziua şi noaptea se îngână
ca nişte bebeluşi fără de dinţi,
de-afară îmi zâmbeşte luna plină
fără de vârcolaci, fără cosmonauţi,
gândesc şoptit să nu-mi trezesc tăcerea...
fiorul dimineţii ca un balerin
sub tâmplă face piruiete,
afară ca şi-n mine-i cer senin...
mai trândăvesc o ţâră-n pat:
seninul ăsta oare o să ţină?
că ziua e la inceput
şi lumea e cum e...
00366
0