Poezie
tact feminin
1 min lectură·
Mediu
"trag linie iubirilor şi zic
că e o sumă bunicică,
e un câştig şi n-am pierdut nimic
şi încă poate fi mai frumuşică",
bifam la vârsta de doi poli
pe-un colţ de foaie, azi îngălbenită
găsită, poate nu întâmplător, în mapa ei pitită.
aşa deci, ea ştia că sunt
un fluture din când în când
şi mă întreb de ce-a tăcut...
dau timpu-n urmă, văd seara aceea,
masă festivă, vară, cald,
fripturi, spumos la rece,
eu, ce mai, boier servit, nu-mi încăpeam în piele,
ea veselă,(mi se părea că prea)
în sutien şi gândul ştiu eu unde mă ducea...
un amănunt îmi sare azi în văz.
la început mi-a dat o supă goală
doar presărată cu-hasmaţuchi.
am întrebat-o: ce-i?
o supă de ovăz, întăritor, mi-a spus,
că, Ionică, tu munceşti cam mult,
nu vreau să te epuizezi...
acuma înţeleg de ce în noapte
când eu am vrut să... ea mi-a zis că nu,
că nu se poate...
subliminal atac lăsând în urmă dâră.
de bine îmi dau sama, cam de atunci
m-am liniştit o ţâră...
001.188
0