Poezie
gânduri pe trotuarele toamnei
1 min lectură·
Mediu
de ce nu ştiu şi eu să mă plimb
de ce paşii mei nu suportă lentoarea
mereu ceva neştiut m-a zorit
oare de ce
că n-am ajuns nicăieri...
în mine un ceas îşi roteşte limbile mereu şi mereu
încercând să mă mintă că timpul vieţii nu-i liniar...
eu şi hamsterul meu avem aceeaşi dorinţă
căţăratul spre-o evadare
el pe roata de jucărie
eu pe cea a timpului
ca şi el
captiv în interiorul roţii
alerg alerg şi alerg
timpul îmi fuge de sub picioare
şi eu tot pe loc tot pe loc...
duc ţigara la gură şi-o viespe se-aşază pe degetul inelar
o suflu ea zboară odată cu gândul brumat
mă scutur şi-mi vine să fluier marşul triumfal
aşa ţanţos cu pieptul bombat zicându-mi
eşti totuşi Ioane acolo sus pe cadran
unde se pupă limbile ceasului
nu zero ci plinul golit pornit
spre-o nouă plinire
e bine dă-i bice...
001.595
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 149
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Postolache-Doljești. “gânduri pe trotuarele toamnei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14141827/ganduri-pe-trotuarele-toamneiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.