Poezie

în zmeuriș

1 min lectură·13 iulie 2018

Mediu

poetul e alambicul timpului său

din borhotul trăirilor extrage esența

la focul tâmplei aburi de gând

condensează în vorbe

în picături de cuvânt

punând-o în șipuri de vers

alcool rafinat poezia

cum nu-i monopol și liberă-i voia oricui

pe fiecare petic de pământ

e imposibil să nu vezi

fumegând câte un alambic

ca materie primă unii folosesc

vinul bețiilor vieții

alții fructele copacului de vise și fantezii

dar mulți sunt falsificatori

fierbând zahăr cu mămăligi

sau și mai și

pufoaica ținută-n rahat

consumatorii nu știu

sunt prinși de preț și reclame...

până la urmă fiecare după poftă plăcere și pungă

e treaba lui...

rachiul meu e din zmeura vieții

sfârcuri de țâțe ce-a fremătat sub sărut

nu se bea dintr-o dată

trebuie cătinel degustat țocăit

ca papilele gustative să intre-n delir

și damful simțit...

dar ce spun eu

la repezeală dat pe gât

mai mereu e scuipat

o știu și-mi zic să nu mai scriu poezii

mereu ca fumătorul înrăit ce cu jurământ

seară de seară se lasă de fumat

e dimineață și tâmpla e zmeuriș încărcat

ce mă așteaptă fructe coapte și parfumate să strâng...

001.493

Ioan Postolache-Doljești. “în zmeuriș.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14128505/in-zmeuris

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.