Poezie
te plictisesc? nu mă citi.
2 min lectură·
Mediu
la vârsta de-o ai
(îmi toarnă o voce acid în ureche),
ar trebui să nu te doară în pix
că-i una ori alta.
eu, respectuos: doamnă, sau domnule x,
că fața nu ți-o cunosc,
de unde îmi știi pe de rost,
ce și cum voi a fi?
aud aplauze și scrâșnet de dinți,
ceva se întâmplă acolo, sus, unde
soborul ar vrea să mă scoată din minți.
râd și zic că nu mă doare
nici măcar în călcâiul vulnerabil a lui Ahile.
Erato-i cu mine și-mi e de ajuns,
armăsar liber în galop alergând,
mușcând cu dinții din soare după sirepe,
inepte îmi par picăturile de otravă
ce-mi sunt turnate-n ureche.
râd și vocea aceea nu știe de ce,
habar nu are că terminațiile-mi de ADN,
nu-mi sunt încă uzate.
cu bibilicul în parametrii normali,
cu bascul vechi tuflit pe-o ureche,
ies, cu mustața-mi tăiată pe buză, în lume,
cu pleata-mi albită cât se mai vede...
unora le-o părea nefiresc că am fruntea senină
în vremea de azi ce-i o apă călâie,
nici fiartă nici rece,
nici moartă, nici vie...
de-aș fi întrebat le-aș spune
că-s chiori fără pereche,
că, uite cum ies din pământ ghiocei,
lalelele cum evadează din bulbi,
toporași,clopoței, lăcrimoare, crini,
barba popii, și chiar plantule,
uimite sub soarele bând, de zorele...
și când toată firea-i trezită la viață,
când totul e promisiune,când totu-i speranță,
de ce aș fi amărât sub pleoștita-mi mustață,
lumea privind-o urât?
un clocot în mine simt
la fiecare trezire de dimineață și-aș putea,
dac-aș vrea, întruna să râd, dar lumea ar zice
că nu sunt întreg,
cu-atâta lumină pe față...
cum, mă laud cam mult?
uit că la par mi se strânge firul de ață?
hei, și? ce am de pierdut,
"c-o floare în dinți întâmpină-ți moartea",
zice poetul,
plecarea nu-ți este-n neant ci, doar
o întoarcere la ceea ce ești,
lut la părinții ce-s lut...
nu mai citi mai departe, te văd plictisit
și-ți zici că-n fără de rost bat câmpii,
neștiind ce voi fi și ce am fost pân-am venit...
eu doar trăiesc prin cuvinte, s-o știi...
doamne, ce vorbe multe
în și fără de preget
și nu știu de ce văd Capela Sixtină,
cu mine, cu tine,voind în atingeri de deget...
001.450
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 372
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 61
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Postolache-Doljești. “te plictisesc? nu mă citi..” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14120894/te-plictisesc-nu-ma-citiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.