Poezie
pe urmele tale
1 min lectură·
Mediu
calc cu fereală prin vie, tată
și las butucului ochi cât mi-ai spus tu
lăstarii îi tai cu grijă
de parcă ai fi lângă mine
e cald și mă dezbrac de antijantimoticoteul
cum îi spuneai în derâdere gecii
și-o agăț în vârf de șpalier...
știi tu din cei zece
pe care i-am înarmat cu fierul beton
pe care l-am recuperat din stâlpul de lumină
doborât de furtună
lăsat de izbeliște peste crinii striviți
bătusem până la prânz cu barosul...
domol ai venit și privind ruginitul schelet ai oftat:
așa măi băiete ai zis
se furișează și timpul în noi
ca apa-n beton ruginindu-ne armăturile
și la vijelia din urmă ne rupem
și se stinge lumina...
sunt 12 ani de când tu stâlp te-ai rupt
și mă doare încheietura mâinii
oare și eu am început să ruginesc
tată spune-mi că nu că e doar o părere...
001.415
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan Postolache-Doljești. “pe urmele tale.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14104068/pe-urmele-taleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.