Poezie
temere
1 min lectură·
Mediu
veni-vor zăpezile nămețind tăcerile frunzelor moarte.
mă voi lua, așa, în brațe ca pe un prunc
zvârlit pe terasament din trenul vieții.
oblojindu-i rănile și strângându-l la piept
îi voi arăta pe fereastră întinderea albă.
va bate cu mânuțile-n geam râzând
gâdilat de barba-mi de doliu.
îi voi spune că sub tăcerea albă și rece,
nelăsat încă vederii, se țese-un miracol.
seva amorțită se va trezi împingând
din bulbi spre afară florile
de ghiocei, viorele, brândușe, lalele și crini,
mugurii crengilor despuiate acum se vor deschide
ca frunze și ochi florali și cu el de mânuță
vom învăța iar să fugim desculți prin iarba cu rouă
pe cărarea vieții minunându-ne de câte-s încă sub soare...
am totuși o temere
e vaccinat
dar vacinul poate da și reacții adverse...
001.320
0