Poezie

poem întrerupt

1 min lectură·14 ianuarie 2016

Mediu

...glezne de gând acrite la cote înalte

în mâlul stelar și strigăte mute

învelite aproape brutal în cuvinte

cumințenia clipei își ascunde

după pretinse beții clătinarea

marea și zare-s amare

sub soarele evului strâmb...

doar un nor la capătul vederii încolo o-ntindere albă

licărindu-și sclipirile-n soare

afară din oraș în tăcerea câmpiei lângă podul

de peste Siret m-am oprit scrutând

fără să știu de ce depărtarea...

din luncă-o zvâcnire

o căprioară pe fugă gonită de-o haită de câini

aici aș putea să-ți spun c-a venit înspre mine

s-a oprit tremurând privindu-mă lung

dar n-a fost așa se tot depărta în salturi

alura-i vedeam pe fundalul acela de nor

până norul a înghițit-o cu totul

parcă voind s-o ascundă de urmăritori și de

privirile mele alți nori s-au bulucit stingând soarele

am urcat în mașină

un vânt stârnit brusc dinspre nord

m-a făcut să tremur...

scriu de unde-am lăsat și mă-ntreb oare de ce

a fost să fie să văd o căprioară fugărită de câini

tocmai azi când...

001.276

Ioan Postolache-Doljești. “poem întrerupt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14086514/poem-intrerupt

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.