Poezie

fântâna din deal

2 min lectură·28 noiembrie 2015

Mediu

pe dealul morii era cea mai adâncă fântână

în ea unii spuneau că sunt ascunse odoare de preț

alții că-n noaptea de sânzâiene ies iele

cu trupuri de fum ba că din ea s-a văzut fulgerând

spre înalt o scânteie țipând cu glas de femeie...

cândva fata lui unu Maxim s-a dus

dezbrăcată în noaptea de sântandrei în ea să-și

vadă ursita și nu s-a mai întors curios că lângă

fântână i-au găsit hainele lăsate pe patul din casă

au căutat-o cu cangea-n adânc dar trupul n-a fost

găsit urmele ei pe zăpadă erau pân-acolo parcă

fusese luată la cer parcă intrase-n pământ...

să nu care cumva mama mi-a zis când m-a trimis cu

mieii la deal să te mâne păcatul în ea să te uiți

că-ți fură chipul și te scoate din minți... ți-ai găsit

curios primul lucru a fost ce l-am făcut

doar un pic mă uit și la o adică repede fug...

hăă hăă departe de tot am văzut într-un cerc

de lumină un chip făcându-mi cu mâna m-am aplecat

mai bine să-l văd și-am auzit un fâșâit ca de șarpe

am rupt-o la fugă cu inima-n gât...

aveam tuleie pe ici pe colo coșuri pe frunte și ele râdeau

băi măgarule m-a apucat de ureche tata de ce arunci

cu pietre în fete e ca și cum ai zvârli cu bolovani în

fântâni îți place să bei apă tulbure...

nu știu de ce-mi vin amintirile astea în gând

oare că vine sfântul Andrei oare să fie că sufletul tău

e misterioasa fântână în care încerc să mă uit

de crezi că arunc cu bolovani în ea spune-mi și fug

cu toate că tare mi-i sete...

001.207

Ioan Postolache-Doljești. “fântâna din deal.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14083864/fantana-din-deal

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.