Poezie

intersecția

2 min lectură·13 noiembrie 2015

Mediu

păienjeniș de cărări ca-ntr-o pădure

în creier urme de pași făcuți de oameni

dihănii de azi și de ieri...

azi îmi voi purta iar printre semeni

pădurea cu ciute schiloade

și râși betejiți de capcane...

cu drujbe-au intrat în ea infractorii

peste tot cioatele foștilor copaci

în care cuibăreau cândva cântătorii...

principii și legi cu sfințenie urmate

s-au dovedit fluturi ce-au furat ochiul

cu zborul lor jucăuș multicolor dar lăsând

în urmă năvala omizilor...

oare de ce n-am știut să aleg pe acei

ale căror omizi măcar fac borangic...

pe trotuarul frunzelor moarte mă voi întâlni

cu vechi cunoscuți cu banalul salut

sau schimbând vorbe fără de miez

din ochi de mlaștini stropi

de glod și bălegare de porci...

ca de atâtea ori voi privi uimit intersecția

perpendicularelor drumuri ce duc spre

punctele cardinale și iar voi constata

că m-am învârtit de-o viață mereu

în spațiul strâmt al semnului giratoriu...

indiferent la schimbările culorilor semaforului

mirat voi privi cum eul meu în centru pe dâmb

este luat de vârtejul frunzelor amețit titirez...

îl voi lăsa acolo mai gol cu un eu mai plin

cu o searbădă zi în izolarea pereților reci

ca puiul de rodie din balcon răbdător

voi spera în venirea unei noi primăveri...

se spune că se regenerează pădurea cu mladă

dată din cioată... oare și-a mea?

001.411

Ioan Postolache-Doljești. “intersecția.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14082815/intersectia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.