Poezie

chihlimbar

2 min lectură·3 august 2015

Mediu

în zare pădurea de tisa

cerdacul de soarele sus invadat.

august. dădeam bezmetici din aripi.

erau noi și noi încă nu știam zborul planat.

încercam să par un tip educat și mimam

interes pentru spusele bunicului tău dar

în gând te tot dezbrăcam în dor

de atingerea trupului cald.

cosița pe-o parte cu șfichiul pe sânul stâng

îți dădea un aer de mare ștrengară.

hai să-ți arăt gârla mi-ai zis poate

găsim chihlimbar...

firul de apă șoptea ceva la un prag.

călcam pe prundiș mână-n mână. simțeam

un transfer de imateriale fluide și ne-am

oprit uimiți în tăcere-n sărut

sub soarele verii. sfârcul sânului drept

mi-a atins inima și-i simțeam zvâcnirile peste tot.

novice mâna mea aluneca la vale pe trupul

tău unduind până la betelia chilotului.

te-ai ferit. ne-am întors muți cu privirile

în pământ... te-ai plecat. l-am găsit ai zis

bucuroasă. țineai în palmă o bucățică de ceva

translucid gălbui făcut parcă din raze ce n-au

mai vrut să se împrăștie când au ajuns pe pământ.

uimiți ferciți uitați de păcatul neîmplinit

priveam la gâza captivă.

.............................................

țin în mână dosita de-atâta amar de vreme

bucățica de ambră și parcă

milioane de ani au trecut de atunci și gâza aceea

captivă ești tu în sufletul meu chihlimbar.

001.482

Ioan Postolache-Doljești. “chihlimbar.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14075934/chihlimbar

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.