Poezie

mărul

2 min lectură·14 iunie 2015

Mediu

aminte-ți aduci de mărul ce l-am pus în grădină

abia ne luaserăm eram tineri nebuni și frumoși

acadea era viața și noi pofticioși

eu ăsta sunt și ți-am arătat portaltoiul

iar altoiul ești tu și-am mai zis

mă bag cu picioarele-n mocirlă de bălegare și lut

să mă prind cât mai mult ca universul clipa

căsnicia și viață să ne fie grădina

(în glumă) modest cum mă vezi ți-oi admira cracii

tăi răsfirați plini de flori și-oi tânji mereu

după merele tale (aici mi-ai dat ghiont și am râs)

cu araci am poziționat ramurile să crească pahar

habar nu aveam ce va fi

el a rămas

pe noi ne-au furat clipa viața depărtările

în ascuns îl mai altoiam în pană sau ochi că pofticios

îmi plăceau merele dulci timpurii ca toate merele

până la cele verzi târzii pentru iarnă

era de-așteptat până la urmă te-ai prins puteai

să mă faci albie de porci că-s curvar nesimțit mincinos

ca orice bărbat dar tu doamnă de doamnă nu ci cu reproș

mi-ai zis doar atât

nu-ți erau de ajuns merele mele

măi... miciurine

pe-acolo unde ești poate plouă aici e prăpăd

crăpat e pământul și măru-i bucșit de păduchi

acarieni și omizi...

am cumpărat otravă și-azot poate poate...

dar se vede de-o poștă că e ca noi fără rod...

001.446

Ioan Postolache-Doljești. “mărul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14073274/marul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.